Experiment. Level 2. Da, cu aproape 1300 de accesări unice în trei zile şi larga depăşire a numărului de comentarii de la recordul anterior la un text de-al meu, pot spune că experimentul literar mi-a depăşit aşteptările. Dar omul, că de asta e om, nu are astîmpăr! În fond, chiar şi la vreme de campanie electorală maniheică şi vag isteroidă, o povestire cu o anume dinamică, cu titlu provocator şi care chiar are poveşti în ea, poate atrage atenţia. Dar poezia, poezia poate să se ofere cumva ca antidot, ca loc al răgazului? Ei, abia acesta mi se pare un exeperiment dificil!

1. În metru antic

Nu, nu te poţi scălda de două ori în apa aceluiaşi rîu,

Niciodată acelaşi vînt nu va trece repetat prin frunzele

Chiparosului strîmb de ani din faţa hotelului coborît

Între noi din umbra altor ani, purtînd între ziduri alte chipuri.

Dar noi doi, eu şi tu, ne putem vreodată scălda în aceleaşi ape,

În pulsaţiile nemiloase ale aceleeaşi vagante mări ?

Pot străluci, în acelaşi timp, aceiaşi stropi purpurii,

Aceeaşi apă sărată, primordială, poate lumina din adîncuri pieile

Noastre jupuite sub bătaia aprigă şi tandră a razelor de amiază?

Uneori, asta se întîmplă, alteori s-ar putea întîmpla…

Niciodată hălcile timpului nu ies exact la socoteală,

Niciunul dintre noi nu s-a dovedit încă socotitorul perfect,

Iscoada infailibilă a vremilor noastre patibulare.

2. Afrodita pe coamele egeene

Corp, corp perfect fără braţe în lumina albă a dimineţii de piatră

Lunecînd printre valuri ca o şalupă din lumile pierdute –

Apare, dispare din ape după o logică luminoasă

Care scapă clipei, care ironizează simţul comun.

Ca o nălucă despică brocartul greu al mării

Şi se pierde în zare spre nisipurile negre ale sudului,

Ocolind s