Publicistul şi scriitorul Ştefan Mitroi vă prezintă un altfel de roman, în premieră. Altfel, deoarece nu se înscrie pe linia cărţilor publicate de el până acum, "Recviem pentru Tănase" fiind un portret aproape crud al României de astăzi, cu toate tarele şi năravurile ei. Multe dintre personajele de top ale prezentului se vor regăsi cu bune şi mai ales cu rele în personajele cărţii lui Ştefan Mitroi. O carte veselă, şi tocmai de aceea foarte tristă...

Din tot judeţul, doar Nelu Nae îl întrecea cu cele douăzeci de mii de hectare ale sale. Fermierul străin se ferise să-i rostească numele. Zisese de Mână Lungă, şi asta era ca şi cum ar fi zis de el, fiindcă se ştia că există o relaţie strânsă între ei. Ce se putea deduce de aici?

Că străinul îl viza de fapt pe prefect, ştiut fiind faptul că Ghionoaie este omul acestuia. Putea să-l ducă şi la aşa ceva mintea pe francez. De aceea se şi ocupa Mişu Irod personal de rezolvarea acestui caz. Un lucru era clar pentru el: Sandu Ghionoaie nu avea nici un amestec. Aşa, putea să planeze şi asupra lui Nelu Nae bănuiala, căci avea de suferit la fel de mult de pe vremea concurenţei francezului. Logica îl îndemna pe Mişu Irod să-l excludă până şi pe Mână Lungă din cercul de suspecţi. Deoarece, din relatările martorilor, care era unul singur, deşi în balon se aflaseră doi, reieşea faptul că omul văzut în marginea lanului de grâu se găsea acolo în toată alcătuirea sa trupească, ceea ce contravenea modului în care se spunea că operează Trandafir.

Circula zvonul că mâna lui acţiona de una singură, adică fără ştirea omului. Aceasta poseda, cică, însuşirea de a se strecura cu agilitatea unui şarpe în cele mai dosite locuri, lungindu-se, cât era nevoie, ca să ajungă unde trebuie.

Prefera orele când oraşul era pustiu, discreţia fiind cealaltă însuşire ce sta la baza respectului cu care se vorbea despre ea. Omul,