În satele din Maramureş, sunt câţiva localnici care ştiu să prepare o „apă de foc” din cele mai diverse fructe: de la coarne şi până la cireşe sălbatice. Oamenii spun că iese o ţuică nobilă, demnă de cele mai nobile vlăstare ale lumii. Sursa: Alexandru Ruja În sătucul Negreia, comuna Şişeşti, doar trei oameni se pricep să prepare licoarea din coarne. Gheorghe Făt are 78 de ani este unul dintre cei trei experţi.
„Apoi îi căutată pălinca mea de coarne. Da ai de lucru cu ea, trebuie să mergi cu pungi, să pui pe sub pomi, apoi să alegi. Anul ăsta am avut 12 coşuri de coarne (arată ca măceşele – n.r.), cam puţin, şi nu s-o putut pune singure la căldare, am pus şi ceva prune şi două coşuri de mere laolaltă. Nu dau coarnele cum dau prunele, sau merele, da' au o aromă de îţi dă pălăria jos", povesteşte bărbatul.
Gheorghe Făt mai spune că ţuica de coarne e o băutură absolut nobilă, uşor amăruie şi foarte tare, cu o aromă ce umple camera. „Nu fac de vânzare, o folosim noi. De aia nici nu ştiu cum îi preţul, cred că la 350.000 lei litrul, dacă aia de prune îi 200.000 şi de mere 150.000”, conchide maramureşeanul. Licoarea din cireşe sălbatice În satul Poiana Botizii, pe drumul de la Cavnic spre Băiuţ, oamenii au învăţat să facă ţuică din cireşe sălbatice. Constantin Pop, în vârstă de 51 de ani, e unul dintre puţinii care fac o asemenea ţuică.
„Se fac ţuici de toate felurile, de mere, de prune, numai că aici e cam ciudată clima, între munţi, şi pomii nu dau întotdeauna rod, cam un an da şi unul nu. Aşa că am învăţat să facem din poame sălbatice, din fructele pădurii. E greu cu adunatul, urci cu găleata în cireş. Într-o zi, poţi culege 100-120 de kilograme. Anul ăsta am adunat 800 de kilograme de cireşe, randamentul la ţuică ar fi cam de 10% la cireşe. Nu-s mulţi care fac, cam 30 de familii, maximum. Nu vinde lumea, e o delicatesă, d
