Şi-a ales meseria ca să afle de ce i-a murit tatăl; în studenţie a lucrat pe şantier să-şi întreţină familia; a supravieţuit cancerului. Cariera îmbrăţişată şi-a ales-o de mic.

„Am rămas fără tată la vârsta de un an şi probabil că şi componenta psiho-socială a acţionat asupra opţiunii mele, pentru că am crezut că pot să aflu de ce a murit tatăl meu la vârsta de 39-40 de ani“, povesteşte el. Era decis să aleagă profesia de doctor din clasa a V-a. A absolvit liceul din Câmpulung Muscel şi şi-a îndreptat paşii spre Medicină Generală, însă până să profeseze a lucrat în toate vacanţele, cot la cot cu muncitorii, pe şantier. „N-aveam bani din altă parte. Mama nu avea serviciu şi mai aveam şi o soră mai mare. Ne-a crescut pe amândoi foarte greu“, îşi aminteşte Bordeianu. Abia din anul III de facultate şi-a desfăşurat activitatea ca asistent medical de noapte, ceea ce l-a ajutat foarte mult în practica medicală ulterioară. Ar fi dorit s-o aibă alături pe mama sa Când nu se află în spital, se plimbă. Dr. Bordeianu spune că merge pe jos cel puţin jumătate o oră pe zi pentru că din anul 2004, de când a fost operat de cancer pulmonar, nu mai are voie să meargă la sală. Medicul relatează cu multă emoţie momentele petrecute în tinereţe, dar mai presus de orice spune că şi-ar fi dorit să trăiască alături de mama sa după terminarea facultăţii. „Aş fi vrut s-o ajut din toate punctele de vedere, pentru că ştiu că era tare mândră de mine că am ajuns doctor, mai ales din cauza faptului că eram printre cele mai sărace familii din comună“, spune chirurgul. Un alt moment care i-a rămas întipărit în memorie este cutremurul din 1977, când era medic secundar în Bucureşti şi a făcut traseul pe jos de la Operetă până la Piaţa 1 Mai, unde era spitalul, la numai zece minute după terminarea cutremurului. Un alt caz care l-a impresionat este al unui bărbat care lucra să repare un camion şi ca