Faimosul episod al pumnului electoral din 2004 al lui Băsescu, scos la lumină abia-n 2009 fiindcă aşa se face peste tot în lumea unde alegerile-s presupuse a fi libere, dincolo de reacţiile grotesc-anecdotice pe care le-a generat în agora, a consfinţit oficial trecerea lui Traian Băsescu din postura de favorit al turului doi de scrutin în cea de outsider. Preşedintele în exerciţiu însuşi, după ce a reuşit să se umple de ridicol în singura emisiune tv nearanjată la care a participat în această campanie electorală, s-a pus benevol în această poziţie. Schelălăielile jalnice la adresa lui Mircea Geoană (care n-are nici un interes să se confrunte zilnic cu un ins disperat, capabil de orice, oricum mult mai antrenat în gherila pe sticlă decât el şi pe care-l acuză ca un ţânţăr enervant că stă ascuns în spatele mogulilor de frica lui) nu fac altceva decât să-i devoaleze disperarea.

A citit şi el sondajele, nu doar noi. Dacă până şi ai lui îl dau perdant, e groasă rău. Cât a fost pe cai mari, da' nu aşa falnici cum îl minţeau pe el ţucălarii portocalii care-l înconjoară, şi-a permis să sfideze tot şi să bată ţara-n lung şi-n lat la bătut pe burtă cu poporenii tocmiţi în avans de propriu-i anturaj. Rar de tot, a participat la nişte simulacre de emisiuni. Acolo unde nişte bănuiţi pe nedrept de exercitarea legitimă a profesiunii de moderator tv începeau confruntarea de idei, încă din culise, cu un sincer şi demn "săru' mâna, şefu', ce serveşte domnu'?" Azi, când s-a lămurit şi el ce mândreţe de profitori prostovani a hrănit până acum şi cât a greşit lăsându-se pe mâna lor, are nevoie de o minune.

Chestia cu singur împotriva tuturor mai convinge câţiva puţintei la minte, dar nu mai urneşte din case poporul suveran. Aşa că, în scurtele pauze în care nu împrăştie duhoare ca sconcsul înspre mogulii cei răi care şi-au sporit averile de cinci ori în mandatul l