Tot ce se poate astepta de la presedintele Geoana e un mandat cuminte care va avea grija sa nu deranjeze pe nimeni. Cu o foarte limitata marja de manevra. Dincolo de patimile si argumentele emotionale care isi au radacinile in istoria deloc glorioasa a PSD/PDSR, partid fondat de Ion Iliescu prin recuperarea structurilor de cadre din fostul partid comunist, ar fi interesant de discutat, la rece, ce fel de presedinte ar putea fi Mircea Geoana. Pentru asta ar trebui sa plecam de la o observatie de fond: liderul PSD nu a cistigat nici un fel de alegeri prin el insusi, nici macar in interiorul partidul sau. In cursa pentru primaria Bucurestiului a fost infrint la scor in 2004 de Traian Basescu, inca din primul tur. Iar atunci cind a ajuns presedintele PSD a profitat de o conjunctura in care mai multe factiuni din partid, in principal grupul de la Cluj, in Ardeal, si Viorel Hrebenciuc in Moldova, au vazut in el, din motive si cu sperante foarte diferite de altfel, o solutie de compromis pentru a bloca revenirea lui Ion Iliescu in fruntea partidului, dupa ce acesta isi epuizase al doilea mandat la Cotroceni. Daca clujenii sperau, degeaba dupa cum s-a vazut ulterior, ca el va deveni promotorul reformei interne in PSD, altii au plecat de la calcule mult mai meschine, legate de blocarea unor revenirii in prim plan a unor oameni apropiati lui Ion Iliescu. Cert este ca rezultatul final al alegerilor de la congres a fost decis, nu de calibrul politic si intelectual al d-lui Geoana, ci de negocierile din culise. Iar de atunci incolo Mircea Geoana a ramas in frunte din nou, nu datorita calitatilor sale de lider, ci doar pentru ca nici una dintre factiunile din partid aflate in competie nu s-a dovedit suficient de puternica pentru a se impune. Altfel spus, dl Geoana nu a cistigat alegerile din partid, ci a fost instalat de altii in fotoliul de presedinte. Iar daca va ajunge in final