Într-o perioadă în care regimul politic încerca să pună stăpânire pe gândurile oamenilor, lectura era privită ca o evadare. Se stătea ore în şir la coadă la cărţi şi tirajele medii erau de ordinul sutelor de mii de exemplare. „Cel mai iubit dintre pământeni” de Marin Preda sau cartea cu motanul Arpagic de Ana Blandiana erau ţinute în dulapuri cu uşi închise, iar în biblioteci erau afişate cărţile prietenoase cu regimul.„În perioada aceea, lectura era

Într-o perioadă în care regimul politic încerca să pună stăpânire pe gândurile oamenilor, lectura era privită ca o evadare. Se stătea ore în şir la coadă la cărţi şi tirajele medii erau de ordinul sutelor de mii de exemplare. „Cel mai iubit dintre pământeni” de Marin Preda sau cartea cu motanul Arpagic de Ana Blandiana erau ţinute în dulapuri cu uşi închise, iar în biblioteci erau afişate cărţile prietenoase cu regimul.

„În perioada aceea, lectura era privită un mod de salvare, de ridicare deasupra vremurilor şi de purificare, funcţii pe care le-a pierdut odată cu liberalizarea pieţei. Cărţile constituiau o evadare dintr-o realitate care-ţi oferea zero alternative şi posibilităţi de dezvoltare şi evoluţie culturală sau spirituală şi se crease un cult în jurul literaturii. Nu erau rare cărţile care se vindeau în sute de mii de exemplare, mai ales romanele”, spune criticul literar Paul Cernat pentru capital.ro.

O carte era interzisă dacă avea subiecte politice, antropologice, sociologice şi în general toate domeniile asupra cărora ministerul propagandei îşi dorea control absolut. Era suficient să conţină o trimitere sau aluzie la spiritualitate, libertate, democratie, religie sau erotism pentru a fi considferată dăunătoare bunului mers al societăţii. „Intimitatea era drastic cenzurată. Toată literatura memorialistică era interzisă, şi asta explică de ce imediat după revoluţie edituri