A devenit din asistentă medicală, poetă. A debutat la 60 de ani, după pensionare, iar acum este implicată în promovarea tinerelor talente, prin diferite cenacluri.

Ana Eichert-Giurcă a lucrat timp de 34 de ani ca asistentă la Maternitatea din Severin. „Am făcut această meserie cu dragoste, cu pasiune. E un miracol să aduci pe lume un copil. Acel moment este de fapt esenţa şi bucuria vieţii“, ne spune ea despre acea perioadă. Cu toate astea, poezia a fost prezentă în viaţa ei încă de pe băncile şcolii. „Pe băncile liceului s-a aplecat asupra mea profesoara de limba română, care m-a încurajat să scriu şi chiar m-a propus pentru un cenaclu literar pe care urma să îl organizeze, la acea vreme, Casa de Cultură. Cenaclul era condus de George Sorescu, fratele lui Marin Sorescu, pe care l-am şi cunoscut personal. Apoi am publicat în ziarul local Viitorul“, îşi aminteşte Ana. După finalizarea liceului, poeta s-a căsătorit, iar apoi a început să lucreze la maternitate, activitate căreia i s-a dedicat cu toată dragostea şi pasiunea. „Am continuat să scriu poeme doar pentru mine, în ceea ce acum criticii numesc literatură de sertar. Scriam pentru că mă regăseam. Era pentru mine o terapie prin scris, un mod de a mă menţine echilibrată. Am ţinut mereu ca tot ce scriu, bun sau rău, să rămână, aşa că am pus totul pe hârtie“, ne spune artista.

Colaborează la revistele culturale

„Întâmplarea a făcut ca, atunci când am ieşit la pensie, să găsesc toate aceste scrieri, care se adunaseră în foarte multe caiete studenţeşti. Aşa am ajuns să public prima mea carte, la vârsta de 60 de ani, pe care am numit-o timid Exerciţii lirice. Scriitorul Şerban Drincea m-a încurajat să continui, aşa că de atunci merg pe această cale a poeziei“, spune poeta. În 2002 intră în cenaclul regretatului scriitor şi avocat, Romulus Cojocaru. În momentul de faţă, poeta este colaborator