Am rămas mut în dimineaţa asta după ce am citit două interviuri. Pentru că, în sfîrşit, Băsescu s-a întîlnit cu jurnalişti adevăraţi care nu l-au protejat, nici nu au încercat să-l “prindă”. Au vorbit pur şi simplu. Şi a ieşit acel Băsescu teribil, care aruncă răspunsuri surprinzătoare care-şi face mea culpa, care spune chestii de o raţionalitate care i-ar putea demobiliza pe fanaticii săi, dar care i-ar putea lăsa pe demobilizaţi să se mai gîndească o dată.

Nici Antonescu, nici Geoană nu au avut astfel de întîlniri incomode, nu au ieşit din tonusul electoral, nu şi-au asumat riscuri. Băsescu vorbeşte însă despre vulnerabilităţile sale, despre grupuri de interese din jurul său şi, mai ales, despre faptul că alegerile din 6 înseamnă alegere între reformă şi linişte. Aşteptam de foarte mult timp acest gen de asumări, Acest gen de riscuri politice pe care, în sfîrşit, prins cumva la colţ, Băsescu şi le asumă nonşalant în stil kamikaze. Asta e politică, frate. Şi ăsta e jurnalism. Enjoy!

Preşedintele a dat două interviuri în care explică problema “copilul bătut”, dar şi altele. Aflăm că a reproşat staffului că nu a fost avertizat, că are miopie avansată şi că n-a văzut nimic la televizor. Aş vrea să remarc în sfîrşit două discuţii foarte bune cu preşedintele, în care, după luni de zile de protecţie a răspuns unor întrebări care frămîntau o bună parte din “dezamăgiţii de Băsescu”. Unul a fost pentru tolo.ro, celălalt pentru Romania Liberă.

Cazul “copilul” chiar nu ma mai interesează. Alte lucruri mi s-au părut foarte interesante. Să începem cu Romania Libera:

1. Rusofobia. Din oligarhofobie, încet s-a transferat totul către rusofobie. Că doar de Rusia trebuie să ne fie frică, nu?

R.l.: Mircea Geoana joaca pe aceasta partida ruseasca?

T.B.: Da, Mircea Geoana joaca partida ruseasca.

R.l.: Si aceasta partida ar putea fi impotriva part