Zi de zi, pe ultima sută de metri a campaniei electorale, aud ba tot felul de promisiuni, ba tot felul de ameninţări. Politicienii se războiesc între ei, aducând argumente care mai de care mai ilare şi mai departe de realitate. Şi, sinceră să fiu, sunt sătulă de toate astea. Sunt mai mult decât sătulă de false probleme şi pseudo-argumente. Iar de promisiuni, ce să mai spun.

Poate nu aş fi chiar aşa de înverşunată împotriva politicienilor de carton, dacă recent nu s-ar fi întâmplat un eveniment care să mă aducă din nou cu picioarele pe pământ şi să-mi aducă aminte de faţa hidoasă a adevăratei Românii în care trăim. Şi îmi pare rău că sunt nevoită să spun asta. În urmă cu o săptămână, în jurul orei 17.00, sora mea a fost ameninţată cu cuţitul, lângă magazinul din cartier. Cei doi agresori, dacă pot fi numiţi aşa, aveau între cinci şi şase ani. Da, cinci şi şase anişori. Şi nu, nu mă refer la anii care au trecut de la ultima condamnare primită pentru fapte de violenţă sau la cei care au trecut de când au ieşit din penitenciar. Este vorba despre vârsta celor doi atacatori. „Dă-mi banii sau bag cuţitu-n tine! Tu m-auzi? Bag cuţitu-n tine!" - a replicat cel de cinci anişori, care ţinea arma ridicată către sora mea. De precizat că respectiva armă albă era în fapt un banal cuţit de bucătărie, „cu mâner negru, de care avem şi noi" - mi-a spus sora mea. „Nu am crezut nicio secundă că m-ar putea înjunghia efectiv, dar m-am gândit că, din greşeală, dintr-un accident, s-ar putea întâmpla cine ştie ce", mi-a zis Ana. Iar adevărul acesta este. Din fericire, în zonă au venit mai mulţi oameni, copilaşii-agresori s-au speriat şi au fugit. Slavă Domnului că s-a întâmplat aşa! Nici nu vreau să mă gândesc ce s-ar fi întâmplat în caz contrar. Iar asta, în condiţiile în care lucrurile acestea nu s-au petrecut cine ştie unde, prin ce văgăună, la cine ştie ce oră înaintată din noapte.