Patronii oferă lefuri mai mari şi posibilităţi de avansare rapidă. La stat, în schimb, locurile de muncă sunt mai sigure, mai prost plătite, dar programul este mult mai relaxat. Sursa: NorthFoto
Despre cei care lucrează la stat, credinţa generală a românilor, ali mentată de anii comunismului, este că muncesc „puţin şi prost”, ceea ce nu e adevărat în toate cazurile.
La privat, în schimb, rare sunt situaţiile în care cei care nu performează sunt ţinuţi pe post. Joburile la patron au însă dezavantajul că pot fi extrem de epuizante.
1.100 de euro, după trei ani de experienţă
Luminiţa Soare are 28 de ani şi lucrează într-o companie de consul tanţă din Capitală. „Sunt de trei ani în această firmă şi e primul loc în care m-am angajat. Câştig 1.100 de euro pe lună, o sumă destul de mare ţinând cont de vechime. La stat, ca să ajungi să primeşti o asemenea leafă, trebuie să ai o funcţie de conducere”, crede tânăra.
Munca pe care o prestează e însă mult mai consistentă în compa raţie cu ceea ce se întâmplă la stat. „Sunt zile când plec spre serviciu la şapte dimineaţa şi mă întorc acasă chiar şi după miezul nop ţii. Dorm cel mult cinci ore pe noapte. Lucrez şi în weekenduri şi în zilele libere legale. În schimb, un profesor munceşte patru-cinci ore pe zi şi nici nu face asta de luni până duminică. În plus, are au un mare avantaj: îi rămâne timp pentru familie - un lux pentru cei din sis temul privat”, adaugă Luminiţa.
Şeful de raion dintr-un supermarket din Ploieşti spune şi el că un job la privat e mai avantajos.
„Sunt student în anul doi la Comerţ. La sfârşitul primului an de facultate m-am angajat ca lucrător comercial. În şapte luni am ajuns şef de raion. Asta dovedeşte cât de mari sunt posibilităţile de avansare în sistemul privat”, spune Mihai Ştefan, încântat şi de faptul că salari
