Mergeam pe un drum european cu maşina şi prin faţă îmi treceau afişe electorale din care mă privea Traian Băsescu şi pe care scria “Voi sînteţi adevărata majoritate!” Mărturisesc că am căzut pe gînduri şi m-am întrebat ce-or înţelege susţinătorii lui TB din acest afiş. Cum adică “adevărata majoritate”? Păi, pentru Traian Băsescu există mai multe majorităţi, dintre care una e adevărată, bănuiesc că cea care l-ar alege pe el? Iar restul majorităţilor sînt false? Şi care ar fi acele false majorităţi? La care se referă? La cele ale cetăţenilor care merg la vot pentru prezidenţiale, la cea a parlamentarilor aleşi în Parlament, la majoritatea ochelariştilor din Sectorul 3? La care dintre ele? Păi, dacă e să vorbim de majoritatea cetăţenilor care şi-a votat preşedinele în România în 2000, această majoritate l-a ales pe Iliescu? A a fost o majoritate falsă bănuiesc, că dacă era adevărată nu-l vota pe Iliescu, nu? Sau cînd vorbim de majoritatea parlamentară de la începutul lui 2009, atunci alianţa PSD+PSD a fost iniţial “un vis”, deci adevărată, după aceea s-a dovedit falsă.

Păi, cam încep să înţeleg: deci e adevărată orice majoritate care e favorabilă lui TB. Atenţie, asta nu înseamnă că e adevărată tot timpul, ci doar cînd îi e favorabilă. În rest e falsă. Aş putea adăuga: tot ce-i place lui TB e bun, asta cît timp îi place, pe urmă devine nasol. Tot ce e plăcut lui TB e frumos, după care, dacă nu-i mai place, devine urît sau, mă rog, vorbim de adevărata frumuseţe şi de falsele frumseţi. În general, dacă se poate vorbi despre ceva ca fiind bun, adevărat, frumos, TB o să fie adeptul celui mai frumos adevăr, al binelui celui mai adevărat, al frumosului celui mai bun, al adevăratului frumos, al adevăratului bine, al adevăratului adevăr… şi bineînţeles, dacă va fi cazul, dar n-o să fie, al celui mai adevărat fals, al celui mai frumos urît, al celui mai bun rău. Restul