De-a lungul celor trei decenii de carieră le-a pus creionul în mână la mii de copii din Tomşani. Dăscăliţa spune că meseria de educator este o artă.
Felicia Tudorescu povesteşte că a fost un copil crescut în condiţii mult mai vitrege decât majoritatea celor din ziua de astăzi, lucru ce a determinat-o să îşi dorească să-şi depăşească condiţia materială. „Dorinţa mea cea mai mare era să învăţ cât mai mult pentru a reuşi să răzbat în viaţă. Încă de mică am avut ambiţie şi am muncit foarte mult, singură, fără să primesc ajutor din partea nimănui“, îşi aminteşte educatoarea Felicia. Amintirile din copilărie sunt legate şi de cei doi bunici care au crescut-o şi au educat-o în spiritul credinţei şi în limita bunului simţ. „Legat de mama, îmi amintesc faptul că muncea foarte mult, fiind plecată toată săptămâna la munte. Venea acasă la sfârşit de săptămână şi parcă o văd şi astăzi cum trebăluia prin gospodărie până noaptea târziu“, adaugă Felicia Tudorescu.
Urmând îndrumarea unuia dintre profesori, a ales să meargă la un liceu pedagogic pentru a deveni educatoare, profesie care i s-a potrivit de minune.
34 de ani petrecuţi în slujba copiilor
„Cele mai mari satisfacţii în viaţă le-am avut de pe urma profesiei mele. Întotdeauna când am ajuns la şcoală, am încercat să mă detaşez de toate problemele pe care le aveam, de ordin personal. Copiii merită toată atenţia şi dragostea noastră“, adaugă educatoarea. În cei peste 34 de ani petrecuţi în slujba celor mici, educatoarea spune că a avut foarte multe satisfacţii din partea celor cărora le-a pus pentru prima dată creionul în mână. „Ca un copil să aibă rezultate bune, încă de la grădiniţă, pe lângă munca noastră, a cadrelor didactice, este nevoie şi de sprijinul şi atenţia familiei. Dacă părinţii îşi neglijează copiii, atunci rezultatele vor întârzia să mai apară“, spune Felicia Tudorescu.