Am lăsat în urmă o duminică plină. Un meci de box pentru un titlu mondial dominat de un compatriot şi câteva partide de fotbal de mare anvergură printre care s-a strecurat şi un derby din Liga lui Mitică.

Sculaţi din somn la ora 05.00, susţinătorii lui Lucian Bute s-au înfiorat de emoţie şi s-au îmbăiat în satisfacţie. Inteligent, iute, mobil, lucid, spornic, agil ca o mâţă şi puternic ca un tigru, a mototolit un adversar agresiv şi îndărădnic, răpunându-l în doar patru reprize. La adăpostul crucii pe care şi-a făcut-o cu gest larg după primul gong, Lucică a înălţat tricolorul pe culmi.

Greu de digerat e obtuzitatea televiziunii naţionale care întoarce banii cu lopata din atâtea milioane de abonamente de a sta cu mâna întinsă la câţiva particulari generoşi pentru a strânge suma necesară transmisiei. Pentru renumele ţării, Bute a făcut în numai 11 minute mai mult decât toată economia noastră într-un an întreg.

Marile meciuri de fotbal la care mă refeream s-au disputat în celebrele campionate ale Angliei, Italiei şi Spaniei, fiind dominate de astralul Barça - Real. Sub privirea posacă a lui Gigi, care sta ca un popândău melancolic în loja oficială şi a unei tribune tradiţional golaşă, Steaua a învins cu mari emoţii, în ultima secundă, după un meci mediocru. Meritele cosmopolitei echipe vasluiene rămân însă în picioare.