A prins vremurile frumoase ale sportului cu mingea la fileu în Arad. Acum şi-a pus experienţa în valoare pentru renaşterea acestui sport.

Profesorul Costea face parte din generaţia polisportivă, capabilă să activeze în mai multe ramuri. Fotbalul i-a plăcut „din naştere”, a jucat la Şoimii Lipova şi Vagonul Arad, cu ultima echipă activând în Divizia B, alături de Bakos, Macavei sau Roman. E şi antrenor de tenis de masă, dar domeniul cu care se identifică e voleiul.

A început la Şoimii Lipova. Era în clasa a VIII-a când a fost cooptat în echipa mare. „L-am înlocuit pe ridicătorul echipei, care avea 20 şi ceva de ani”, îşi aminteşte profesorul, care şi-a petrecut o parte a studenţiei la Timişoara, unde a evoluat pentru „tineretul” Ştiinţei.

Plimbări la şcoală prin ţară

Şi-a continuat studiile la Bucureşti, legitimat şi la clubul Progresul. „Era o echipă de cartier, iar terenul era de zgură. Mi-am paradit cotul acolo, dar eram tineri şi făceam meciuri frumoase”, rememorează Traian Costea. A revenit la Lipova, ducând echipa de două ori la baraje de promovare.

„Am muncit mult ca să ajungem acolo. N-am reuşit să intrăm. Acum e mult mai simplu, dacă ai bani, te înscrii în divizia secundă. Acum 20-30 de ani, nici nu visam să fim acolo”, a spus fostul voleibalist. N-a avut înălţimea caracteristică jucătorilor. Măsura doar 1,65, dar avea detentă bună, iar la săritura în lungime atingea 5,25 metri. A evoluat până la 40 de ani şi îşi aminteşte de frumoasele duminici din orăşelul arădean. Voleibaliştii aveau un teren de zgură, pe care tot ei îl întreţineau. În zi de meci, sute de oameni ieşiţi la promenadă se opreau la restaurantul „Pescăruşul” pentru o bere şi un mic, privind meciurile de volei. La finalul disputelor, jucătorii făceau baie direct în Mureş. „Campionatul judeţean cuprindea pe-atunci 12 echipe bune. Acum, nu mai vezi nici 20 d