Ar fi comica, daca nu ar fi in fond un semn al unei imense nerusinari insistenta unora (inclusiv ziaristi!) dintre cei care vorbesc acum in termeni suprarealisti despre Mircea Geoana.

OK! Am inteles ca Geoana-presedinte va aduce linistea, ca ne va scapa de scandal, ca, desi vom fi mai aproape de Rusia, asta nu poate sa fie decit bine pentru Romania.

Dar, de ce e nevoie de aberatii?

De ce, de pilda, e nevoie sa aflam acum ca Mircea Geoana a fost un fel de “golan”? De ce e nevoia ca Ludovic Orban safie inca o data ridicol si sa povesteasca faptul ca in 90, Mircea Geoana a fost in Piata Universitatii?

De ce e nevoie sa aflam de la lideri PSD ca domnul Geoana a punctat decisiv in chestiunea comisarului european si ca, daca nu ar fi discutat el cu Barosso, Dacian Ciolos nu ar mai fi fost in veci comisar european?

De ce e nevoie sa aflam acum ca domnul Geoana a fost un fel de disident, “refuzat la export” si, din acest motiv, condamnat sa ajunga diplomat?

Cind vom afla ca domnul Geoana a fost omul din umbra care a ghidat revolutia de la 48? Cind vom afla cum domnul Geoana l-a consiliar pe Mihai Viteazul, cel care, inainte actualului candidat la presedintia Romaniei din partea PSD, a fost cel care a girat “O singura Romanie”? Cind vom afla ca omul care ii dicta lui Miron Costin era de fapt Mircea Geoana, cel care are un mare defect – ii place sa citeasca foarte mult! – dar care se mai si opreste din citit, pentru a scrie?

Nu e de tot risul?

P.S. Punem pariu ca si astazi, Mircea Geoana il rupe pe Traian Basescu? Il rupe cu fuga din dotare

Ar fi comica, daca nu ar fi in fond un semn al unei imense nerusinari insistenta unora (inclusiv ziaristi!) dintre cei care vorbesc acum in termeni suprarealisti despre Mircea Geoana.

OK! Am inteles ca Geoana-presedinte va aduce linistea, ca ne va scapa de scandal, ca, desi vom fi mai a