Am ramas mut in dimineata asta dupa ce am citit doua interviuri. Pentru ca, in sfirsit, Basescu s-a intilnit cu jurnalisti adevarati care nu l-au protejat, nici nu au incercat sa-l “prinda”. Au vorbit pur si simplu. Si a iesit acel Basescu teribil, care arunca raspunsuri surprinzatoare care-si face mea culpa, care spune chestii de o rationalitate care i-ar putea demobiliza pe fanaticii sai, dar care i-ar putea lasa pe demobilizati sa se mai gindeasca o data.
Nici Antonescu, nici Geoana nu au avut astfel de intilniri incomode, nu au iesit din tonusul electoral, nu si-au asumat riscuri. Basescu vorbeste insa despre vulnerabilitatile sale, despre grupuri de interese din jurul sau si, mai ales, despre faptul ca alegerile din 6 inseamna alegere intre reforma si liniste. Asteptam de foarte mult timp acest gen de asumari, acest gen de riscuri politice pe care, in sfirsit, prins cumva la colt, Basescu si le asuma nonsalant in stil kamikaze. Asta e politica, frate. Si asta e jurnalism. Enjoy!
Presedintele a dat doua interviuri in care explica problema “copilul batut”, dar si altele. Aflam ca a reprosat staffului ca nu a fost avertizat, ca are miopie avansata si ca n-a vazut nimic la televizor. As vrea sa remarc in sfirsit doua discutii foarte bune cu presedintele, in care, dupa luni de zile de protectie a raspuns unor intrebari care framintau o buna parte din “dezamagitii de Basescu”. Unul a fost pentru tolo.ro, celalalt pentru Romania Libera.
Cazul “copilul” chiar nu ma mai intereseaza. Alte lucruri mi s-au parut foarte interesante. Sa incepem cu Romania Libera:
1. Rusofobia. Din oligarhofobie, incet s-a transferat totul catre rusofobie. Ca doar de Rusia trebuie sa ne fie frica, nu?
R.l.: Mircea Geoana joaca pe aceasta partida ruseasca?
T.B.: Da, Mircea Geoana joaca partida ruseasca.
R.l.: Si aceasta p
