Mergem tot mai greu, înaintăm tot mai anevoios,

Prin calendarele defecte, pe drumurile confuze,

Vin şi trec zilele fiecărui an

Şi noi încercăm în zadar să punem

În ordine zilele şi nopţile,

Să reconstituim, să reconstruim Marea Zi,

Dar acele ceasornicelor o sar,

Se face 28, se face 29, se face

30 noiembrie, vine seara

De 30 noiembrie, mereu amurgul

Zilei decisive, zilei de graţie, zilei de

1 Decembrie 1918,

Şi nu se mai face, vai, nu,

Nu se mai face 1 Decembrie.

Se succed celelalte zile de iarnă,

Decembrie, Ianuarie şi iar

Aşteptare, stare de graţie

Şi ceaţă, ca din ornice defecte,

Nu mai suntem în stare de Marea Zi,

Calendarul s-a-mbolnăvit de ani şi ani,

De acest sindrom imuno-deficitar,

Ziua de 1 Decembrie 1918

A îngheţat în cartea de istorie.

Coincidenţa istorică de la 1 Decembrie 1918,

De a fi toţi acolo când trebuia să fim,

Nu se mai petrece, deşi o tot programăm,

Ne-am dat întâlnire, prin toate mijloacele,

Prin radio, prin televiziune, prin ziare,

Mijloacele de transport s-au diversificat,

Ştim cu toţii când, unde şi cum

Va trebui să ne întâlnim pentru Marea Unire,

O şi pornim într-acolo, pentru momentul respectiv,

Cu ochii arzând de emoţie, cu gurile însetate,

Dar nu mai ajungem niciodată, niciodată.

Câţiva revoluţionari n-au mai suportat,

Au spart uşile tipografiei unde se fac

Calendarele de toate orientările posibile

Şi au intrat acolo ca să schimbe lucrurile

Şi să impună Marea Zi, s-o învieze,

S-o facă să mai vină o dată, măcar ultima dată.

Calendarele modificate circulă prin ţară,

Corecturile din ele nici nu se văd,

E-n regulă din punct de vedere scriptic,

Nici vecinii nu mai sunt aşa de agresivi,

Nu-i mai irit