Deşi în preajma lui Mircea Geoană mişună destule reptile hidoase, ar fi incorect să încremenim PSD-ul de astăzi în cretacicul său fedesenist.

Lăsându-i de o parte pe devotaţii trup şi suflet ai dlor Traian Băsescu şi Mircea Geoană, există o plajă întinsă de indecişi, dezamăgiţi, supăraţi, scârbiţi, casnici. Cei mai numeroşi dezamăgiţi şi casnici provin din tabăra dlui Crin Antonescu, care identifică infama situaţie de a opta între dnii Băsescu şi Geoană cu mizerabilul pariu din 2000 când, mulţi dintre ei, l-au ştampilat pe dl Iliescu pentru a scoate ţara din calea monomanului de C.V. Tudor.

Momentul politic e însă diferit. Chiar dacă, prin diverse gesturi şi atitudini afirmate pe fondul unui populism nevoiaş, dl Băsescu a evoluat strâmb, reducând adesea arsenalul democratic la un rastel pricăjit de arme politicianiste, între actualul şef al statului şi liderul PRM e, totuşi, o diferenţă ca de la cer la pământ. Destui văd în Mircea Geoană, ca prin sticlă, renaşterea dlui Ion Iliescu din cenuşa Anei Pauker. E drept că dl Iliescu stârneşte multora o strângere de inimă, o repulsie, o mânie la limita apelării la par. Poate că într-adevăr dl Iliescu va fi fost comandantul suprem al unei instituţii a infracţionalităţii.

Pe de altă parte, pentru orice persoană care respectă nepărtinitor normele democratice, dl Iliescu este doar un cetăţean cu cazierul curat. Posibilul dosar stropit cu sânge al dlui Iliescu a fâlfâit nouă ani pe la nasul justiţiei unor administraţii - Constantinescu şi Băsescu - cel puţin neprieteneşti cu dânsul. În loc să fie oripilaţi de relele atribuite dlui Iliescu mai degrabă prin lucrătura subconştientului, cei ce ezită să-i dea votul dlui Mircea Geoană ar trebui să fie mai logic înfuriaţi de o justiţie non-iliesciană care, aproape un deceniu, nu i-a găsit acestuia nicio vină. Ce ar trebui să facă dl Geoană ca să scape de umbra dlui Ili