Legendele care circulă şi acum prin satele din Munţii Orăştiei povestesc despre comori fabuloase ascunse în oale de lut, îngropate în pământ. Sursa: Agerpres

1 /. În unele nopţi, mai ales de Sânziene, flăcări albăstrui se ridicau din pământ, iar sătenii norocoşi ce le zăreau se apucau apoi să sape după tezaur. Însă blestemul aurului nu avea să-i ocolească, iar ţăranii care îl găseau aveau parte de o soartă tragică: înnebuneau, rămâneau paralizaţi sau muţi. Dincolo de toate aceste mituri, căutarea aurului dacilor a pus probleme spinoase pentru arheologii români care, aflaţi într-o competiţie acerbă cu braconierii, au încercat să salveze un patrimoniu care ni se scurge printre degete.

Istoria brăţărilor dacice, recuperate totuşi de autorităţi, este cel mai recent exemplu. Însă povestea aurului dacilor începe cu mult înainte. Sursele antice povestesc despre tezaurul extraordinar al lui Decebal, pe care acesta l-ar fi ascuns în albia râului Sargetias, punând nişte oameni să abată cursul râului şi să sape o groapă, după care ar fi dat ordin ca oamenii să fie ucişi pentru a se păstra secretul bogăţiei ascunse sub valuri. Totuşi, s-a găsit un trădător, Bicilis, care le-a dezvăluit romanilor unde era comoara, pe care au găsit-o şi au dus-o la Roma. Medicul de campanie al lui Traian povesteşte că romanii au adus din Dacia o cantitate de aur echivalentă a 1.650 de tone şi una dublă de argint. Istoricii moderni au corectat cifrele şi le-au redus la o zecime, însă cantitatea de aur rămânea în continuare enormă: 165 de tone. Traian a organizat apoi luni întregi jocuri de galdiatori, a împărţit alimente şi a construit forul, biblioteca şi columna traiană, toate din aurul capturat de la daci, spun autorii antici. Unii istorici cred însă că mai toate aceste lucruri sunt propagandă imperială şi, indiferent dacă a găsit un tezaur sau nu, Traian avea rezerve suf