Mai avem doar o săptămână de suspans. Ochii ni s-au obişnuit atât de mult cu întunericul din cinematograf, încât la revenirea în stradă vom fi cu siguranţă dezorientaţi, amorţiţi, desumflaţi. Filmul “2012” este operă de începător în comparaţie cu dezastrele pe care ni le zugrăvesc cele două tabere politice. Pe feţele vecinilor de scaun vedem deja panica luând proporţii, mâinile noastre tânjesc la stampila de vot ca la un pumnal însângerat Prima apocalipsă are şi un trailer care rulează pe Antena 3. Corbii zboară ameninţător peste întinderi pustiite din care iese fum, cerul e negru ca înainte de furtună, totul e un imens cimitir de maşini. Nu e ţipenie de om, doar pancarde pe care scrie “Să trăiţi!”, anunţând că viaţa este ultima speranţă a celor care se ascund prin subterane. Subiectul peliculei e simplu: ciclopul care terorizează naţia, care trăieşte din sânge cald şi scandal, a ucis totul în jur. Până şi berzele cu plozii în cioc zboară dincolo de sârma ghimpată care delimitează ghetoul. Lipseşte vocea groasă din trailer-urile americane care să spună: ucigaşul de copii nu are odihnă până nu înhaţă şi ultima fiinţă vie. Fugiţi! Cea de-a doua apocalipsă are doar scenariul bine pus la punct, filmările întârzie. (B1TV s-a concentrat pe Francesca, Radu Moraru a fost cam răcit în ultima vreme, cine ştie…) Oricum, Băsescu îşi reia viziunea regizorală la fiecare conferinţă de presă, scenă cu scenă, în aşteptarea unui producător. Acelaşi cer negru, de furtună. Marea este agitată, valurile cât clădirile Grivco. După o secundă de acalmie, cu muzică în crescendo, urmează atacul. Trei rechini gigantici, cu colţii însângeraţi, rup bucăţi întregi dintr-o corabie care pluteşte în derivă către ţărmurile Rusiei. Camera de filmat se desprinde de ochii metalici ai prădătorilor pentru a intra în cabina căpitanului: aici, Geoană şi Johannis sunt în extaz, privesc prin lunetă imagini