Ar putea fi profesoară de limba română, dar preferă să fie ghid la Muzeul de Artă Populară, să vorbească vizitatorilor despre tradiţiile şi cultura poporului nostru.

E o tânără frumoasă, sensibilă şi are un chip de copil. Fiecare cuvânt pe care-l rosteşte ascunde sensibilitate. Mama ei o consideră încăpăţânată. Ea se caracterizează romantică. Când e tristă, citeşte poezii. Nichita este unul dintre poeţii ei preferaţi.

Satul din poveşti

A crescut într-o familie de moldoveni autentici, aşa că a trăit într-un mediu veritabil românesc. Îşi aminteşte cu mult drag de vacanţele petrecute la bunici, la Vlăsineşti, în judeţul Botoşani, într-o lume de poveste, care a conservat tradiţiile, de parcă timpul a făcut o buclă şi a uitat acele locuri. „Eu chiar am văzut o ladă de zestre şi odaie exact cum văd acum în poze la Muzeul de Artă Populară“, zâmbeşte Alina.

Vorbeşte cu multă dragoste despre tradiţii, despre familia ei, despre copilărie. Imaginile încă sunt vii. „Ţin minte că într-o vară eram la ţară, la Vlăsineşti, patru generaţii de femei - eu, mama, bunica şi străbunica şi că ele coceau colaci în vatră, mergeau la biserică. Am văzut până şi portul popular tradiţional. Îmi amintesc cu mult drag cum mergeam la câmp, la cules de maci“, rememorează Alina cu nostalgie.

Povestea familiei ei pare desprinsă din poveşti. Mama ei, învăţătoare de meserie, a fost trimisă să predea într-un sat din Botoşani. Aşa l-a cunoscut pe cel care urma să-i devină soţ. S-au căsătorit apoi, iar el a primit loc de muncă la Constanţa, în port. S-au mutat la malul mării.

Lucrează la un roman

De la mama ei, Alina a moştenit pasiunea pentru lucrul cu copiii. Când era mică visa să devină învăţătoare. „Aliniam toate păpuşile şi le dădeam lecţii, le puneam note“, povesteşte tânăra. A luat premiul I din clasa I până în clasa a VIII-a. La grădiniţă a făcut bale