Ilie a ales meseria de comentator TV pentru că el şi alţi colegi de-ai lui din „Generaţia de Aur“ nu sunt pe placul conducătorilor din Liga I.
A fost unul dintre jucătorii emblematici ai Stelei de după 1990. La Campionatul Mondial din SUA (1994) a fost „omul meciului“ România – Argentina, 3-2, când a marcat de două ori şi i-a pasat decisiv lui Hagi pentru golul al treilea al tricolorilor. S-a retras din activitate la doar 30 de ani pentru că a vrut ca lumea să rămână cu amintiri plăcute despre el. S-a apucat de antrenorat, dar, în paralel, a intrat şi în lumea afacerilor. Ajuns la 40 de ani, Ilie Dumitrescu a trecut într-o nouă fază a carierei, aceea de analist comentator.
„Adevărul": Ilie, de ce n-ai rezistat ca antrenor la Panthrakikos?
Ilie Dumitrescu: A fost pentru prima dată în viaţa mea când un preşedinte de club a încercat să se implice în alcătuirea echipei. Şi-a permis să-mi spună că sistemul meu de joc (4-3-3) nu este bun şi mi-a zis să evoluăm în 4-4-2. Am rămas cu un gust amar după această experienţă din Grecia.
Ai mai avut de atunci alte oferte?
Nu m-au mai interesat pentru că nu mai vreau să fiu antrenor. Îmi place ipostaza mea de acum, la costum, cravată, pantofi, şi să analizez fotbalul. Vreau să fac o carieră în televiziune ca specialist al fenomenului. Exemple gen Lineker, Beckenbauer sau, dacă vreţi din România, Balint sau Panduru au contribuit la stabilirea acestei decizii.
O funcţie la FRF sau LPF nu te-a interesat?
Înainte de a candida pentru preşedinţia FRF sau a LPF trebuie să ai activitate de conducere într-un club. Dar noi, cei care am fost în Generaţia de Aur, nu am avut această şansă, pentru că este foarte greu să pătrunzi în structura unui club din Liga I.
Pentru că suntem toţi oameni cu personalitate, cu o anumită bază materială, şi care nu pot accepta orice compromis. Până când Gigi Becali,
