Cînd Nestor Ratesh conducea Departamentul Românesc mulţi din Biroul din Bucureşti îl vorbeau de rău. Mai toţi şi-au schimbat în bine părerea despre el. I se reproşa ceea ce nu făcuse şi cîţiva voiau să-i scoată pe ochi încăpăţinarea cu care apăra stilul Europei Libere. Ratesh n-avea nimic împotriva celor de la BBC. Îi plăcea dinamismul lor – dar nu admitea pentru nimic în lume ca la noi pe post să se vorbească în ritmul mitraliat al BBC-ului. În destule privinţe mă mai tîrguiam cu el după ce primisem şefia biroului din Bucureşti, dar în asta nu. Europa Liberă avea un anumit „cîntec” care fusese şlefuit de vocile de aur ale postului şi ăsta trebuia păstrat şi continuat, fără discuţie. Cui nu-i plăcea era liber să se ducă la BBC.

N.C.Munteanu, Emil Hurezeanu şi Ratesh însuşi aveau stilul lor, dar la toţi recunoşteai marca postului, de care mă simţeam legat din anii cînd nu eram decît ascultător al Europei Libere. Lui Ratesh i se reproşa că spre deosebire de Christian Mititelu de la BBC nu făcuse o reţea de retransmitere a emisiunilor noastre cu ajutorul posturilor de radio FM din România. Asta nu era vina lui. În primii ani de după revoluţie, Constantin Stroescu-Stânişoară era convins că ascultătorii noştri erau deprinşi să ne caute pe unde scurte şi ca atare, n-avea rost ca Europa Liberă să se încurce cu posturile de radio din România. N.C.Munteanu şi Liviu Tofan au izbutit ca Europa Liberă se audă pe FM măcar în Bucureşti, cu ajutorul celor de la Radio Total, unde N.C. a pierdut o groază de bani. După ce Totalul a încetat să ne mai preia, Europa Liberă se mai auzea în FM doar cu ajutorul unui post de radio care avea o audienţă redusă şi, ici colo prin ţară.

Ion Bogdan Lefter care condusese Biroul înaintea mea discuta cu diverse posturi puternice din provincie. Tratativele mergeau excelent, pînă la orele de retransmitere, cînd directorii posturilor cu