Nouăsprezece scriitori din trei generaţii diferite îşi povestesc prima experienţă bahică. Volumul colectiv „Prima mea beţie” deschide colecţia „Prima dată” coordonată de Laura Albulescu, la Editura ART.
Îşi povesteşte Johnny Răducanu prima lui beţie: „După război, Coana Maria Tănase avea trupa ei în care mă adoptase şi pe mine. Făceam turnee prin toată ţara, dar printre primele spectacole împreună am avut unul într-o comună de pe lângă Bucureşti, Leordeni.
Singurul birt din tot oraşul era în gară. Acolo m-am îmbătat prima dată. Formidabilă chestie! Băusem un lichior de anason care se numea «Adio mamă!» sau «Te-am văzut printre morminte» - prima băutură consacrată de comunişti. Era un lichior verde-verde, un dezastru.
Era cald, pe atunci nu aveai bere la îndemână ca să-ţi stingi setea. Aşa că am completat cu rom Jamaica. Le-am combinat până când mi-am ieşit din minţi. Eram în gară şi trebuia să plecăm, dar nu m-am putut urni din loc. Am intrat într-un fel de comă relativ suportabilă. Coana Maria mă legase la cap cu o eşarfă albă de mătase, pe care o udase într-o fântână, şi m-a întins pe o bancă. L-a chemat pe şeful gării şi i-a spus: «Bă, ai grijă de ăla, că ţin tare mult la el. Mâine mi-l trimiţi pachet!»
Apoi m-a lăsat dormind pe bancă. A doua zi am fost expediat cu trenul la Bucureşti. Nu pot să spun că mă resimţeam foarte tare, doar că plângeam întruna. Aveam vreo 22 de ani, eram student şi mă făcusem de ruşine faţă de coana Maria."
Alcooluri textuale
„La urma urmelor, cu o «primă beţie» suntem cu toţii datori", postulează încă de la început coordonatorul cărţii, iar textele confirmă dimensiunea de ritual de iniţiere a primei beţii (cu doza de ridicol asumată).
Textele sunt, în general, hibride din punct de vedere biografic şi, inevitabil, inegale. Unii încearcă rememorări cât mai fidele, alţii ficţionalizează, iar alţii t
