Tara asta nu-i o Dacie, sa-i ciocanim doi pumni in cap ca sa mearga. Chiar daca pare parcata unde intorc troleibuzele si are un pic de deranj la burtica - de-acolo glasuiesc cei mai vrednici dintre noi, ca sunt cocotati in politica sau in propria viata, unde se simt in plus - tara asta are suflet.
Are fatalitati. Douazeci de milioane si ceva. Si nu le dai un sut in fund ca sa faca un pas inainte. Nu te comporti lipsit de delicatete cu masina lumii, chiar daca unii sunt de parere ca asa se produce optimizarea. Ci iei fatalitatile de mana, ca asta e tot ce-si doresc, si le spui: a, b, c.
In primul rand, sa mergem sa votam. Care nu stim ce, sa aflam. Tertium non datur. Apoi sa stam un pic, pentru ca am facut un efort de gandire, si in fine, sa punem mana pe lopata. Sa ne depasim conditia, pentru ca acum suntem pe bicicleta medicinala. Pedalam, pedalam, si desi ecranul arata golde realizari, n-am ajuns nicaieri, pentru ca n-am pornit din dormitor. Instrumentul n-are lant. Ca si cu asta avem o problema. Romanul cand vede un lant si-l pune la gat, ca sa para metrosexual, nu la roata.
Dar daca ne gasim un pic de timp - si o facem cel putin o data pe an, de Ziua Nationala - poate realizam ca putem fi mai atenti cu ce se intampla in jur, pentru ca avem o legatura.
Lenesul mai mult alearga
Deocamdata, in tara asta a mea nu apuca sa se faca verde ca te claxoneaza partenerii de trafic, iti arata semnul electoral. Daca s-ar intampla altfel ne-am transforma in fraieri? Pai daca nu suntem, cum ne cheama?
Lauda merita cel care ajunge primul, nu cel care pune osul, aceasta e boala de care suferim. Pana la urma, e o chestiune de identitate. Dumnezeu ne-a lasat romani, nu chinezi, dar daca tot ne-a lovit cu Carpatii in cap, de ne intrebam mereu cam ce sa facem cu dansii, hai sa ne gandim sa nu ne mai uram "serviciu
