Zoom NOTE 1. Proaspătul domnitor îşi afirma deschis decizia de a respecta toate hotărârile Adunării elective a Moldovei din 5 ianuarie 1859, ca unul ce s-a luptat pentru impunerea lor, în Al. Lapedatu, 11 februarie în perspectiva istorică a trei sferturi de veac, în „Analele Academiei Române. Memoriile Secţiei Istorice”, seria III, tom XXIII, 1940-1941, p. 316. 2. Grigore Mihail Sturdza ţinea la 4 iunie 1859 să-i reamintească domnitorului angajamentul pe care şi-l luase a doua zi după încoronare, în privinţa disponibilităţii de a părăsi tronul la un moment dat în favoarea unui prinţ străin, în Ruxandra Longinescu, Ideea prinţului străin şi alegerea principelui Carol de Hohenzollern, domnitor al României, Iaşi, Tipografia „Dacia”, 1904, p. 20. 3. Liberalii radicali rosteau discursuri publice prin care îl plasau pe domnitor în panteonul naţional alături de Ştefan cel Mare şi Mihai Viteazul, în Constantin Răutu, I.C. Brătianu-Omul, timpurile, opera (1821-1891), Turnu-Severin, Institutul Tipografic „Datina”, 1940, p. 67, sau apeluri prin care îşi manifestau disponibilitatea pentru o colaborare eficientă cu şeful statului, în Lui I.C. Brătianu, Din scrierile şi cuvântările lui I.C. Brătianu (1821-1891), Bucureşti, Institutul de Arte Grafice Carol Göbl, 1903, p. 351. 4. Dintre participanţi erau arestaţi: C.A. Rosetti, M. Orăşeneanu, I.G. Valentineanu, Gr. Serurie, M. Kinezu, în Anastasie Iordache, Ion Ghica, diplomatul şi omul politic, Bucureşti, Editura Majadahonda, 1995, p. 225. 5. Din corespondenţa familiei I.C. Brătianu (1859-1883), vol. I, f. l., Imprimeria Independenţa, 1923, p. 4; eşecul colaborării liberalilor cu Al.I. Cuza era explicat de unii contemporani prin influenţa exercitată de camarilă asupra domnitorului, în Dimitrie Bolintineanu, Viaţa lui Cuza Vodă, Bucureşti, Librăria G. Ioanide, 1873, p. 24. 6. George Fotino, Din vremea renaşterii naţionale a ţăr