Un ordin dat de puterea care încă guverna în seara şi noaptea de 21 decembrie şi "agreat" de Procuratura generală şi Direcţia Sanitară interzicea autopsierea primelor victime decedate la Bucureşti. Ba mai mult, se ordonase ca primii morţi din Capitală să aibă aceeaşi soartă cu cei dintâi decedaţi la Timişoara, adică să fie incineraţi. În acest scop, în prima fază, decedaţilor li se luaseră actele de identitate. Fuga lui Ceauşescu a "stricat însă socotelile". Măsurile de precauţie ale puterii comuniste de până în miezul zilei de 22 decembrie au fost date peste cap de noua putere şi de execuţia cuplului Ceauşescu, iar morţii de la Bucureşti au putut fi luaţi de familie şi înmormântaţi creştineşte. Cauzele reale ale decesului unora dintre ei însă nu au fost aflate nici până astăzi, tocmai pentru că victimele nu au fost autopsiate niciodată. Unul dintre aceste cazuri este cel al tânărului de 17 ani, Alexandru Radu Ionescu, pe care Jurnalul Naţional l-a prezentat într-un număr trecut.

FĂRĂ AUTOPSII, FĂRĂ EXPERTIZE BALISTICE

Volumele XI-XIII ale dosarului imens întocmit de procurorii militari (97/P/1990) se referă la cele 48 de persoane care şi-au pierdut viaţa în Bucureşti în perioada 21-22 decembrie 1989. Primul lucru care frapează este faptul că în nici unul din acele cazuri nu s-a efectuat autopsia cadavrelor. La dosar există doar câteva expertize medico-legale, întocmite mult mai târziu, bazate probabil pe fişele de observaţie întocmite de medicii de la Spitalul de Urgenţă, Spitalul Colţea şi secţia de neurochirurgie a Spitalului "Gh. Marinescu", în cazurile răniţilor grav, care au murit, mai târziu, după intervenţii chirurgicale laborioase.

La fel de ciudat este şi faptul că în aceste cazuri nu s-au verificat tipurile de muniţie care au provocat decesul sau rănirea acelor victime. Fie că este vorba despre morţi sau răniţi, în dosarul