Plicticoasă campanie electorală am avut. Oricât s-au străduit televiziunile mogulilor, tot ce-au reuşit să producă a fost un filmuleţ de câteva secunde incerte. În rest, diversiuni mici sau mai vechi reîncălzite şi obsesii mincinoase în care fie că ne paşte dictatura lui Băsescu, fie că trăim în ea de ceva vreme, fără să ne dăm seama. E adevărat că nici candidaţii Băsescu şi Geoană n-au făcut efortul de a ieşi din zona diversiunilor, în favoarea dezbaterilor serioase. Electoratul merită mai multă informaţie pentru a vota în cunoştinţă de cauză. Că Geoană se închină la moguli şi la Kremlin e important, dar nu te scuteşte de o analiză asupra reformei justiţiei.
Că Băsescu încearcă, dar deocamdată nu reuşeşte să creeze majorităţi reformiste ştiam deja. Aveam câteva informaţii despre cum vede el reforma în diferite domenii. Ceea ce nu înţeleg este de ce candidatul Geoană ne desconsideră într-atât încât să nu se ostenească să ne explice, măcar şi foarte sumar, despre felul în care vede el mersul justiţiei. Îl va schimba pe Daniel Morar? Dar pe Codruţa Kövesi? O va numi pe Lidia Bărbulescu în fruntea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie? În funcţie de răspunsul lui Geoană la aceste întrebări, l-aş fi votat sau nu.
La fel cu noua obsesie (văd din interviul acordat României libere) a d-lui Băsescu, relaţia cu Rusia. Înţeleg de la străini informaţi, acreditaţi la Bucureşti, că Băsescu a cedat relaţia cu Estul serviciilor secrete. E foarte grav şi ar trebui sancţionat.
Dar Geoană va face altfel? Nu ştim. Nu ne spune. Deşi confruntat cu diversiunea vizitei la Moscova înscenată de tabăra Băsescu, Geoană refuză să declanşeze o dezbatere serioasă privind relaţiile României cu Estul, în care ar fi putut câştiga puncte. Dar n-o face. De ce? Poate că e mai util să foloseşti relaţia cu Estul pentru diversiuni electorale, dacă tot nu te pricepi să construieşti ceva
