Pe cat de prost a fost anul 2009 pentru economia romaneasca, pe atat de bun a fost din punctul de vedere al pozitiei tarii noastre peste hotare.

Acordarea Nobelului pentru literatura unei scriitoare de limba germana provenite din Romania, Herta Müller, a carei intreaga opera este despre Romania, si nominalizarea lui Dacian Ciolos pentru functia de comisar european pentru agricultura sunt lovituri de imagine pe plan extern.

Daca mai este pus la socoteala si Palme D'Or -ul obtinut de regizorul roman Cristian Mungiu acum doi ani, se poate spune ca Romania trece printr-o perioada fasta in strainatate.

Reactia furibunda la explozia prestigiului scriitoarei Herta Müller a unora dintre jurnalistii de marca ai Romaniei ivita parca la comanda, a fost astfel foarte greu de inteles.

Ce poate fi mai onorant pentru o tara care s-a eliberat de comunism printr-o revolutie sangeroasa sa fie remarcata printr-un astfel de premiu pe plan international?

In loc sa se aplece saptamani asupra textelor sale, asupra parcursului sau profesional, asupra ideilor pe care le sustine aceasta scriitoare premiata de cel mai important juriu din lume, o parte din media romaneasca ori a ignorat pur si simplu evenimentul, ori l-a tratat in cheia josnica: "Noroc de Ceausescu, ca altfel nu mai avea parte de premiu".

La fel, nominalizarea lui Dacian Ciolos a atras reactii politruce de genul: un comisar pe agricultura nu trebuie sa stie la ce adancime trebuie pusa samanta, iar numirea nu apartine Romaniei, ci Frantei, care l-a sprijinit pe Ciolos.

Dar posibila numire a lui Dacian Ciolos in cea mai inalta functie detinuta de un roman vreodata intr-o organizatie politica internationala este un puternic semn de incurajare pentru orice tanar roman: cine stie carte are viitorul deschis.

Traseul profesional al lui Ciolos nu este singular in Romania de astazi, dar este