Zeci de cadre didactice sunt plătite de statul român pentru a le preda „Limba, cultura şi civilizaţia românească” copiilor de euronavetişti, care-şi văd ţara natală doar în vacanţe.

„Bună ziua!” Nu „Bonjour”, „Buenos dias” sau „Buongiorno”. Aşa îşi salută copiii emigranţilor români din Belgia, Spania şi Italia profesorii de „Limba, cultura şi civilizaţia românească” .

Un salut pe care micuţii îl mai pot rosti doar atunci când intră pe uşa casei. Un salut prin care profesori români încearcă acum să compenseze dorul de casă al puştilor, plecaţi alături de părinţi spre o viaţă mai bună.

O parte dintre elevi vorbesc româna stâlcit sau aproape deloc, unii n-au mai venit în ţară de ani buni, iar alţii nu ştiu mai nimic despre cultura ţării din care au plecat. Cu toţii învaţă însă o lecţie mai importantă decât exersarea limbii materne sau povestea lui Dracula - învaţă să nu uite.

Lansat cu doi ani în urmă de Ministerul Educaţiei, programul „Limba, cultura şi civilizaţia românească” a fost primit cu entuziasm de părinţii care au luat calea străinătăţii şi care cer acum extinderea lui. Adulţii vor ca puştii lor să se simtă români şi la mii de kilometri de ţara în care s-au născut, iar lecţiile de patriotism sunt predate de dascăli care au şi rolul simbolic de ambasadori.

„E o ocazie pentru copii să vorbească româneşte, să se manifeste în largul lor. Când învăţăm cântece sau poezii, sunt încântaţi să le re găsească… ca pe nişte amintiri dragi.”,

Carmen Solomie, profesoară în Belgia

Carmen Solomie, fostă profesoară de istorie în localitatea suceveană Marginea, trăieşte visul belgian de aproape doi ani. Asta nu pentru că ar câştiga foarte mult, nici pentru că ar fi visat de mică să ajungă la Bruxelles.

Se simte împlinită doar pentru că le poate vorbi „puilor de români”