În seara de 22 spre 23 decembrie 1989, blocat într-un ABI în care se trăgea din toate direcţiile, colonelul Gheorghe Trosca îşi trăia ultimele clipe din viaţă urlând speriat spre o staţie de emisie-recepţie: „Trag în noi! Trag în noi!". Fusese chemat la sediul ministerului Apărării Naţionale din cartierul Drumul Taberei pentru a-şi arăta loialitatea faţă de noua putere, prin anihilarea „teroriştilor ascunşi în tufişuri".

La câteva zeci de metri distanţă de locul execuţiei lui Trosca, generalul Nicolae Militaru, numit deja, informal, ministru al Apărării de către Ion Iliescu, savura din biroul său măcelul din stradă. Absorbea răcnetele unui muribund, transmise prin staţie, şi se foia prin încăpere, repetând sec: „N-avea cum...".

Trecuseră 11 ani de la momentul în care colonelul atacat în ABI contribuia decisiv, prin informarile operative oferite lui Nicolae Ceauşescu, la trecerea în rezervă şi dezonorarea genelului Nicolae Militaru. Acum venise momentul răzbunării. Investit în fucţia de comandă a Armatei şi beneficiind de neabolirea pedepsei cu moartea (ce avea să se întâmple abia în 12 ianuarie 1990), fostul spion GRU începea să-şi plătească poliţele. Toţi cei care-i dovediseră trecutul de agent sovietic trebuiau să dispară definitiv.

Citeşte în "Adevărul" de mâine despre dovezile crimei comise de generalul Nicoale Militaru.