Rezultatele primului tur de scrutin demonstrează un lucru pe care îl constat cu plăcere: PSD îşi continuă istoria de mare partid cu acţiune unitară şi cu capacitate de mobilizare exemplară, mai ales în momente cruciale. Din 1996 încoace, formaţiunea nu a fost scutită de perioade dificile, de fantome secesioniste, de erori sau ezitări de etapă. Dar rezultatele tuturor evaluărilor electorale de pe acest parcurs spun clar că ceea ce adună e mai important decât ceea ce separă şi că există deja o adevărată tradiţie a acţiunii conştient unitare şi, în consecinţă, eficiente.

Aşa a devenit posibil ceea ce puţini credeau cu adevărat. Mircea Geoană a reuşit un scor practic egal cu un Traian Băsescu susţinut de o uriaşă maşinărie de partid şi de stat. Mai mult decât atât, constat cu aceeaşi plăcere că PSD dezvoltă şi vocaţia foarte necesară de a genera coagulări politice, platforme în jurul cărora să devină posibilă, în sfârşit, o guvernare adevărată. Acordul de colaborare cu liberalii se referă la mult mai mult decât un sprijin electoral, altfel nici nu ar fi fost posibil. El oferă alegătorului o viziune mai clară pentru viitor şi, mai ales, perspectiva unei administraţii mult mai stabile decât cea cu care a fost obişnuit în ultimii ani.

În 2004, aproape jumătate din cei care s-au prezentat la urne în turul doi au votat cu mine. N-au făcut lucrul ăsta pentru "aroganţa" mea, deja celebră, şi nici pentru populismul de care nu mă dovedesc capabil. În campanie n-am cântat şi n-am dansat, şi n-am promis decât că o să continuu proiectele pe care le începusem. Oamenii m-au votat pentru câteva lucruri bune şi concrete pe care le-a făcut Guvernul condus de mine: sute de săli de sport, lansarea construcţiei de autostrăzi, scăderea inflaţiei şi creştere economică susţinută, eliminarea vizelor, intrarea în NATO, finalizarea negocierilor cu Uniunea Europeană şi