A fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut. Cântă de cinci ani la pian într-o cafenea din Fundaţie. Desenul este altă pasiune, pe care o ţine însă doar pentru sine.

A fost crescut de bunici şi a rămas în suflet cu imaginea familiei mari care cultivă un oarecare conservatorism, o plăcere pentru lucrurile de modă veche, pentru maniere, pentru spiritul aristocratic. Orientarea spre trecut a fost mereu dublată de o atracţie pentru magie, care a debutat odată cu jocurile copilăriei. Împreună cu un coleg, Alex imagina o veritabilă „epopee” cu vrăjitori, trăia într-un fel de realitate paralelă. „Era un stejar în Focşani la care mergeam pentru a trece dintr-o lume în alta. El era punctul de întâlnire al tuturor lumilor“, îşi aminteşte tânărul.

Cum s-a născut romanul

Primul contact cu fenomenul gotic s-a petrecut în perioada liceului, pe de o parte prin internet, prin intermediul căruia a aflat că există subcultură (în înţelesul de cultură a tinerilor), care „avea ceva fascinant în ea“, iar pe de altă parte, prin lecturi. L-a marcat „Dracula“ lui Bram Stoker, carte din care a preluat în propriul roman modelul jurnalului. Alte surse importante au fost Clive Barker, a cărui imaginaţie i-a influenţat patru din cele cinci părţi ale romanului, şi Lovecraft, de la care a „împrumutat“ logica visului.

În timpul facultăţii s-a îngrijit să adune informaţii pentru viitorul roman. „Am scris iniţial o nuvelă de 40 de pagini, în anul I, care a rămas aşa până în vara dintre anul III şi anul IV, când am compus întregul roman, cu o muncă de opt ore pe zi“, îşi aminteşte tânărul scriitor. A rezultat singurul roman declarat „gotic“ din literatura română. Editorial va apărea în ianuarie 2007 şi va fi distins un an mai târziu cu Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România. El a fost dublat şi de o teză de licenţă pe acelaşi ge