Nu e Vîntu, nu e Patriciu şi, cel mai important, nu se supără dacă-i zici aşa. Dimpotrivă.
Respiră un aer prin care se aude o limbă în care mogulul e ceva dezirabil. Nu româna recentă.
Este Shawn Corey Carter aka Jay-Z.
Se consideră “mai tare decît Elvis” şi a fost considerat de alţii, pe rînd, şi de drept, rap mogul, hip-hop’s fashion mogul, iar, în ultima săptămînă, Broadway mogul, pentru că, împreună cu Will Smith, a sprijinit financiar montarea pe Broadway a muzicalului „Fela!” (scenografia Marina Drăghici, în colaborare cu cei trei street-artişti, Omar, Nuclear Fairy şi IRLO, invitaţi la controversata expoziţie din pricină de ponei roz cu svastică “Freedom for Lazy People” de la ICR New York).
Iar zilele trecute, Guardian (obsedat să facă dreapta împărţeală aproape de pragul dintre decenii) l-a numit nici mai mult nici mai puţin decît „mogulul decadei”, pentru prestaţia de la Glastonbury din 2008 (prin care Shawn Carter a cucerit finally Anglia) şi pentru că, magnatul entrepreneur & entertainer, patron al brand-urilor Roc-A-Fella Records şi Rocawear, a fost declarat, luna trecută, la NY, la 39 de ani, cel mai bine vîndut artist solo american din toate vremurile.
L-a depăşit, adică, pe Elvis, cum spune singur într-o piesă de pe cel mai recent album “The Blueprint 3”. Au mai rămas Beatles-i . (Victor Popescu scrie despre acest album o cronică bine-informată în B24Fun , dar care aşa nu face dreptate inteligenţei şi autoironiei lui Shawn Carter (de tipul “Sunt o operă de artă, sînt deja un Warhol” şi altele asemenea).
Uite aici şi aici două mostre de entertaining briliant, de pe cel mai recent album, cu toate layer-ele du jour: sintetizatoare şi beat-uri de hip-hop, tuşe electopop, saxofon, trompete şi viori, referinţe la Beatles, Liza Minelli sau Alphaville. „I’m so tomorrow” , cîntă el.:D
Mogulul de limbă română, recent res
