In functie de varsta, privitul la televizor poate insemna o sursa de stres pentru copii. Copiii cu varste sub 3 ani, in special, desi pot ramane in fata televizorului ore intregi, nu au niciun beneficiu din aceasta activitate, pentru ca nu sunt atrasi decat de schimbul de imagini si de culori, nu de emisiune in sine, arata psihologul Cristina Calarasanu.
"Parintii sesizeaza ca cei mici sunt foarte atrasi de televizor, insa asta nu se datoreaza interesului pentru emisiunea privita, ci se datoreaza stimulului care este foarte intens, care practic hipnotizeaza copilul. Acesta este pur si simpu atras de schimbul de imagini, de schimbul de culori", a declarat Cristina Calarasanu, la TV Ziare.com.
Urmareste AICI inregistrarea emisiunii cu psihologul Cristina Calarasanu.
Daca dorim neaparat sa ii lasam pe cei mici la televizor, cel mai bine este sa alegem o paleta restransa de programe din care acestia pot invata ceva si sa ne uitam impreuna cu ei, pentru a le explica ce se intampla pe ecran. Daca micutul este lasat singur in fata televizorului si nu exista o colaborare, "el va ramane cu ideea ca in film s-au intamplat diverse lucruri pe care nu le-a inteles".
Deseori, parintii sunt pusi in situatia in care nu pot controla lucrurile la care sunt expusi copiii. Oricat de mult ne-am dori sa limitam aspectul vizual, chiar daca limitam accesul la televizor, pe strada copii vor observa al copil care cerseste, o batrana care sta in colt de strada sau doi oameni care se cearta.
"Pentru a constata daca ceea ce a vazut l-a afectat este bine sa discutam pe seama acestor intamplari, sa permitem copilului sa ne spuna ce a vazut, sa intelegem ce l-a impresionat, ce l-a afectat. Copiii sunt atenti la tot ceea ce inseamna violenta, conflict, boala moarte", a declarat Calarasanu.
Violenta sau amenintarile provoaca traum
