- Comentariu - nr. 430 / 2 Decembrie, 2009 In pofida oricaror probleme si griji, pe care le-am avut ca redactor- sef, si azi, la varsta de 80 de ani, beneficiind de avantajul care vine odata cu varsta, modestia, stau cu capul sus in fata comunitatii maghiare - in fata celor multi Iuda ai mei furiosi - si asa cum, oricine, care in regimul trecut, in constrangerea pumnului Timpului, si-a sacrificat viata pe altarul bunastarii binelui public, asa mi-am sacrificat-o si eu, declar, cantand sansoneta legendarei cantarete Edith Piaf: "Nu, nu regret nimic...!". Nu regret nimic din tot ce am facut in trecut ca redactor-sef. Si nu regret nici faptul ca m-am hotarat ca prin aceasta Proclamatie Pasnica, cu aceasta marturisire testamentara, sa pun capat tuturor acestor acuzatii vehiculate in viata publica si mass-media maghiara din Romania, conform carora eu am fost singurul asa-zis nomenclaturi st maghiar si "criminal ceausist". Sa se termine odata cu calomniile udemeriste, potrivit carora, in regimul trecut, eu am fost, chipurile, singura "oaie neagra" in intreaga "pasune" politica. Chiar si in prezent, se pare ca eu sunt, "de sub toata bolta cereasca maghiara din Transilvania", singura "oaie neagra", despre care poate sa spuna oricine orice si pe care fostii scribleri ai ziarelor de partid _ care, in afara de articolele lor de propaganda fara valoare, nu au facut nimic pentru pastrarea identitatii nationale a natiunii noastre _, instalati acum pe un piedestal, pot sa-l condamne dupa cum vor ei. In cele prezentate mai sus nu i-am amintit si nu am citat din textele acelor ceausisti-comunisti de nationalitate maghiara (rectori, profesori universitari, directori de intreprinderi, activisti de partid, scriitori, poeti, ziaristi, redactori-sef de ziare), dintre care unii au murit inainte de 1989 sau in anii de dupa schimbarea regimului. Si nu figureaza aici nici numele acelora, ca