Politicienii care ne cara in falci, in fiecare minut, impresiile lor, spre a ne arata ca merita sa sacrificam trei minute pentru a introduce un buletin de vot in urna, nu i-au lasat pe stramosi sa doarma in colb de cronici, in ciuda rugamintii lui Mihai Eminescu.
Dar ma mangai cu o convingere a poetului national, exprimata in situatia in care indemnul sau atat de amar ar fi ignorat: "Din trecutul de marire v-ar privi cel mult ironici".
Vezi sa nu-i racaie cumva in obrajori sentimentul de dezgust cu care i-ar trata acum acest etern cronicar al ipocriziei!
Asa ca de Ziua Nationala, care ar trebui sa reprezinte pentru toti un moment de reflectie, de inchinaciune la icoana celor care construiau natiunea, nu-i demolau sansele trimitand-o pe centura devenirii, nu s-au abtinut.
Ca sa respectam adevarul istoric, nici televiziunile de stiri n-au rezistat prea mult. Moderatorii au cascat ce-au cascat, s-au foit, si-au balanganit picioarele, au desenat cerculete pe foile alea cu intrebari, si cum aveau in platou niste vajnici aparatori ai perceptiei ca sunt numai niste hahalere, nu niste maicute cu cuvantul Domnului pe buze, au purces timid pe terenul pocelii. Mai ales ca venea momentul semnarii pactului timisorean, cand aveau antamate momente de propaganda de bine.
Asa ca la ora 12 si 16 minute, cameramanilor le-a sarit somnul, pentru ca pedelistii si pesedistii erau gata incaierati. Ce desfatare! Ce Nirvana!
Si dupa ce si-au epuizat de cateva ori maretia luand-o de la capat cu munca de partid, a venit si momentul crucial al zilei. Niste osteni care-si aminteau cum le tremura mana pe pusca si camesa in dreptul inimii?
Ei as! Doar niste galerie de la Poli, atatata de activul de baza al PD-L, care a atras atentia unor gura-casca multi si a catorva interesati sincer de niscai "Jos comunismul!" in relati
