Stăpân al lutului, Marcel Mocanu păstrează cu sfinţenie o meserie veche de milenii şi îi învaţă şi pe alţii tainele olăritului

A moştenit dragostea pentru olărit de la strămoşii săi, meşteri iscusiţi. La vârsta de 15 ani a fost luat în atelier de către tatăl său care l-a învăţat toate secretele modelării lutului. Deoarece pe timpul regimului comunist, nu aveai voie să fii liber profesionist, s-a angajat la combinatul siderurgic, Sidex cum se numea pe atunci.

„Sincer, la început, mie nu prea mi-a plăcut să fac olărit. Iniţial, am refuzat, apoi am învăţat după trei luni. Bunicii au lucrat în olărit. Şase dintre copiii lor au fost olari. Acum am rămas singurul care duce mai departe tradiţia. Sper că mă vor moşteni copiii şi vor continua să lucreze ceea ce la rândul meu i-am învăţat”, ne-a spus Marcel Mocanu.

Are fraţi, dar de niciunul nu s-a legat de această meserie. „Trebuie să ai multă răbdare şi talent. Fără astea două nu se poate face nimic. E o meserie frumoasă, dar îţi trebuie multă dăruire”, adaugă meşterul.

După ce a ieşit la pensie, a început să ocupe doar de olărit. Şi-a construit o casă în comuna gălăţeană Braniştea. Acolo are un atelier şi un cuptor de pământ de mai mare frumuseţea, cu care se poate mândri. Împreună cu soţia sa, Maria, s-a apucat serios de muncă şi a reuşit, în scurt timp, să modeleze lutul ca nimeni altul, dându-i formă şi culoare aşa cum făceau strămoşii săi.

Vestea că, în Braniştea, trăieşte un olar cu mâini de aur s-a răspândit foarte repede. A început să fie invitat la târguri tradiţionale, fiind apreciat, atât în ţară, cât şi peste hotare. „Am peste 60 de târguri pe an şi mă duc la toate. Nu refuz nicio invitaţie. Mă bucur că îmi este apreciată munca. Am rămas singurul olar din sud-estul Moldovei. Toţi s-au dus”, ne povesteşte meşterul.

Este singurul din ţară care face oale de sarmale l