Cine crede că după aceste alegeri clocotite o să ne întoarcem la o viaţă liniştită şi lipsită de griji face o mare greşeală. Din păcate, zgomotul produs de campania electorală acoperă semnalele de alarmă produse de aparatele care menţin România în viaţă.

De ziua ei, ţara asta îmi pare un ospiciu în flăcări. Urcaţi pe paturi, doctorii, nebuni şi ei, îşi strigă discursurile politice şi par să nu realizeze că cineva trebuie să cheme pompierii.

Sunt de părere că indiferent cine va câştiga alegerile de duminică, României nu-i este rezervată o soartă delicată pentru următorul an. Orice premier ar urma să conducă guvernul va fi obligat să taie în carne vie, adică să trimită în şomaj sute de mii de bugetari şi/sau să jupoaie mediul privat cu noi impozite. Prin urmare, îndrăznesc să cred - şi nu-mi place deloc gândul ăsta - că adevărata criză va începe pentru români abia din această lună, odată ce fumul alegerilor se va risipi. Cred, de pildă, că oricine va fi numit prim-ministru va fi înlăturat până la primăvară. Ori de prieteni, ori de duşmani. În fond, ăsta este şi motivul pentru care proiectul Johannis, atât de mult mediatizat de câteva luni, îmi pare doar un balon de săpun. Un profesionist de sacrificiu. Un personaj mesianic, numai bun de crucificat pe soclul crizei. Mai dureros mi se pare însă că pentru desenarea acestui proiect s-a pus în joc viitorul unui partid politic, poate chiar al acelui partid cu cele mai potrivite principii pentru o perioadă atât de grea cum este cea pe care o traversăm acum.

Ei bine, tocmai fiindcă indiferent de rezultatul alegerilor de duminică, românilor nu le va fi mai bine în anul ce urmează, mi-ar fi plăcut să văd mai puţină patimă şi mai multă sinceritate din partea politicienilor. Mai puţină risipă şi mai multă decenţă. Mai puţine aruncări cu noroi şi mai multă seriozitate. Mai puţine lovituri sub centu