M-am gândit că vreun mogul rău m-a folosit pe post de subiect într-o testare a capsulei timpului şi, aşa, m-am trezit în anii ’90.
Hotărât lucru, trăim într-o ţară ciudată… Şi mereu surprinzătoare, vorba unui slogan menit să reverse hoarde de turişti străini peste frumuseţile patriei.
Bunăoară, mitingurile „spontane" de marţi au dovedit încă o dată fantastica inventivitate a românului. De data asta în materie de strategie politică. Participanţii strigau cu ochii ieşiţi din orbite „jos dictatura!", dar îl sprijineau pe un candidat la Preşedinţie aflat în funcţie şi care aspiră la un nou mandat. Poftim?!
A cui dictatură, că povestea asta mă depăşeşte. Recunosc, sunt confuz. Tot aşa cu scandările „jos comuniştii", hăulite de nişte puşti de 19-20 de ani coborâţi direct din tribunele populate cu ultraşi. Care comunişti? Sunt comunişti la Putere? Nu? Aaaaa, sunt ăia care vor să vină? Pentru ăia strigăm „jos"?! Păi „comuniştii" ăia care vor să vină nu sunt aceiaşi care, acum două luni, erau la Putere aduşi de braţ tocmai de aceia care acum strigă „jos"? Recunosc, sunt confuz. Nu mai înţeleg nimic!
Văzând agitaţia din stradă, prima mea reacţie a fost, vorba colegului Ion M. Ioniţă, să mă uit în calendar.
M-am gândit că vreun mogul rău m-a folosit pe post de subiect într-o testare a capsulei timpului şi, aşa, m-am trezit în anii '90. Dar nu. M-am frecat bine la ochi şi nu, nu eram în anii '90. Era 1 Decembrie 2009! Unde dispăruseră criza, FMI-ul, Uniunea Europeană, cursul leu-euro, variaţiile bursei, gripa porcină?...
Nimic din toate astea. În schimb, veneau COMUNIŞTII! Tropăind! Pe de altă parte, majoritatea populaţiei nu pare a fi aşa de feroce împotriva lor, a comuniştilor. Sondajele spun că 60% dintre români sunt covinşi că politicienii de astăzi sunt mai corupţi decât cei dinainte de 1989, aşa că vin în mod firesc cei 56% care cred că d
