Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu cu siguranţă datorez aplecarea spre presă existenţei postului de radio Europa Liberă. Pentru că fără Europa Liberă sau Radio France Internationale, Vocea Americii, BBC şi Deutsche Welle n-aş fi ştiut că există alternativă. De aceea salut campania menită a aduce în ţară arhiva emisiunilor postului de radio Europa Liberă.
Un om informat este un om puternic, ne dă mâna să spunem, în libertate şi democraţie trăind. Ce se petrecea în urmă cu peste 20 de ani în România ţine deja de manuale: de jurnalism, de istorie, de manipulare etc. Existenţa postului de radio Europa Liberă era refuzul nostru de a ne izola. Era modul nostru de protesta la adresa cenzurii. Era disidenţa noastră zilnică, la ore fixe, marcată cu semne dintre cele mai variate pe nişte aparate de radio devenite ele însele simbol al rezistenţei: Selena, Gloria sau VEF.
Nu cred că istoria României din a doua jumătate a secolului trecut poate fi studiată şi înţeleasă făcându-se abstracţie de fenomenul numit Radio Europa Liberă (REL). Şi de aceea arhiva Europei Libere trebuie să fie accesibilă şi românilor.
LA NIVEL NAŢIONAL. O campanie naţională vizând obţinerea de sprijin şi strângerea de fonduri pentru înfiinţarea unui Centru de Cercetare şi Documentare Europa Liberă la Bucureşti a fost iniţiată şi coordonată de Institutul Român de Istorie Recentă (IRIR), împreună cu echipa foştilor angajaţi şi colaboratori ai Departamentului Românesc al REL. Acestei campanii i s-au alăturat, în calitate de parteneri media, numeroase ziare, reviste, posturi de radio şi de televiziune, printre care şi Jurnalul Naţional, precum şi personalităţi pentru care Radio Europa Liberă a însemnat ceva. Susţinerea pentru această campanie a fost exprimată şi de M.S. Regele Mihai, precum şi de foştii preşedinţi ai României, Emil Constantinescu şi Ion Iliescu.
"E
