1 decembrie 2009, la fel ca 1 decembrie 1990, a fost un exemplu de dezbinare, nu de reconciliere. Dacă hazlii de la Alba-Iulia au strigat „Pămînt românesc, ţinut secuiesc!“, dacă la Bucureşti nu s-au ridicat avioanele Puma de la sol, la Timişoara, cu prilejul semnării Parteneriatului dintre Ciuhandu, Geoană, Johannis, Antonescu, Radu Sârbu, Twitter-ul şi Facebook-ul au scos oamenii în stradă. Dacă liberalii nu au fost de acord cu organizarea unui miting în piaţa-simbol al Revoluţiei, pesediştii locali au scos cîteva mii de simpatizanţi cu steaguri roşii, dînd prilej localnicilor să conteste virulent. În dimineaţa zilei de luni, reprezentanţii Societăţii Timişoara, printre care Daniel Vighi, Mircea Mihăieş, Florian Mihalcea, cunoscuţi pentru simpatiile lor pro-Băsescu, au protestat faţă de arborarea unui banner de susţinere a lui Geoană deasupra balconului Revoluţiei. Intelectualii s-au revoltat paşnic. În după-amiaza acelei zile, PSD a organizat un miting în sala Operei. În faţa clădirii, inspiraţi de revoluţia Twitter, s-au adunat cîteva sute de protestatari. Dacă Antena 3 a tăcut, Realitatea TV a prezentat excesiv imagini cu altercaţii între manifestanţi şi jandarmi. Unii purtau trompete violete, dînd de înţeles că erau membri ai clubului suporterilor. Paul Prodana, şeful CVUCS, a infirmat orice implicare, susţinînd că alături de clădirea Operei se află o dugheană care vinde însemne ale Politehnicii, de unde suporterii pro-Băsescu şi-au achiziţionat instrumente zgomotoase. La ora cînd manifestanţii s-au retras paşnic, una dintre televiziuni continua să titreze: „Violenţe la Timişoara“. Pe Internet continuau să curgă îndemnuri la proteste în Piaţa Universităţii din Bucureşti, pentru susţinerea celor de la Timişoara. Ce să înţelegem? Cineva a căutat cu lumînarea un balamuc, chiar la Timişoara. La invitaţia primarului ţărănist, Gheorghe Ciuhandu, s-a semnat un