Zilnic, atît în oraşul natal, cît şi în Bucureşti, am trecut pe lîngă romi cu mici tarabe de argintărie aşezate la colţuri de stradă, fără să bag de seamă. Sîmbătă însă, am fost la Roma Cult Fest, organizat prin proiectul S.P.E.R. şi prin fonduri PHARE " festival al romilor, cu proiecţii de film, degustare de mîncare tradiţională, tîrg de meşteşugari şi cu unul dintre ultimele concerte Damian & Brothers în această formulă. Am primit de la nişte tineri agitaţi un linguroi de lemn, o broşură cu informaţii despre cultura romă şi un print (îmi place ideea campaniei publicitare). Deşi intrarea în Palatul Copiilor a fost prea bine păzită (probabil se aşteptau să vină oamenii să arunce cu pietre...), tîrgul a găzduit în jur de doar zece standuri cu faimoasele obiecte tradiţionale. În schimb, expoziţia de fotografie a fost ingenioasă şi bogată în semnificaţii. Testimonialele au fost o măsură bună pentru sensibilizarea vizitatorilor asupra temei " discriminarea romilor. După-amiază a fost prezent un public mai numeros, la fel ca şi mass media, probabil şi datorită degustării.

La primul stand la care am ajuns, o familie de romi din Bucureşti îşi vede de treabă: ea, veselă, face brăţări şi cercei din pietricele colorate, el, calm, pileşte un inel, cînd sosesc un reporter şi un cameraman să îi ia un interviu. Ea se uită spre ei şi rîde, apoi se întoarce spre mine. "Sîntem sătui de reporteri, ne-am obişnuit cu ei, de acum." Imediat intervine o doamnă curioasă de portul tradiţional agăţat pe un perete: "Fusta şi şorţul, cît costă?" "Opt milioane, dar discutăm, îmi lăsaţi numărul şi..." "Nuu, e pentru altcineva care doreşte, dar fără batic mă interesa." "E cinci milioane fără batic." Revenind la discuţia încropită cu mine, mi-a spus că în afară are mai mult succes, mai ales în Suedia. "Noi umblăm în toată ţara mereu, dar şi în străinătate. Reuşim prin Centrele de Creaţie