…nu va urma nici o revolutie: nici a bunului simt, nici a prostului gust, nici altfel. Circula zilele acestea prin comentarii un aer apocaliptic, intretinut de pe ambele parti ale baricadei. Se vorbeste despre lovituri de stat, presiunea strazii, se spune ca am pierdut tot ce-am castigat in ultimii douazeci de ani, ca societatea romaneasca s-a intors la polarizarea din anii ‘90 cand IMGB facea ordine si gospodine altminteri respectabile dobandeau licariri ucigase in priviri la vederea unei barbi eventual instotita de o pereche de ochelari.

Se mai spune ca suntem mai divizati acum decat eram in 2004. Eu zic sa ne relaxam. E, in primul rand, o chestiune de perceptie. Adica, de mass media. In 2004, pe toate televiziunile, era o liniste de-ti tiuiau urechile. Ziarele, cu publicitate de la guvernul Nastase, rareori indrazneau (cu putine exceptii notabile) sa publice vreo critica la adresa PSD. In plus, accesul la internet acum cinci ani era considerabil mai redus, despre bloguri nu se auzise, nici despre twitter, marea gaselnita era campania electorala prin text messaging (mai tineti minte poezioara cu Bombo si Congo?)

Acum, gratie blogurilor si twitters, informatia se disipeaza rapid, vocile se aud muuult mai tare, atat de o parte cat si de cealalta, o demonstratie de protest poate fi organizatya pe blog si twitter in cateva ore, s.a.m.d.

Daca luati in consideratie toti acesti factori de amplificare a zgomotului (galagiei?) politic, veti constata cu surprindere ca nu s-a schimbat mare lucru. Trageti, asadar, aer in piept. Linistiti-va. Nu se va sfarsi lumea de Mos Nicolae. Dar nici nu va incepe una noua.

…nu va urma nici o revolutie: nici a bunului simt, nici a prostului gust, nici altfel. Circula zilele acestea prin comentarii un aer apocaliptic, intretinut de pe ambele parti ale baricadei. Se vorbeste despre lovituri de stat, presiunea strazii,