A început să lucreze ca voluntar în urmă cu 10 ani, când România abia cunoştea acest concept. Dragostea pentru copii l-a ajutat să se afirme în domeniu.

Povestea vieţii lui începe cu o imagine din copilărie: „Eram la Craiova şi a avut loc un accident în faţa mea în care a fost implicat un copil. Nimeni nu a intervenit să dea o mână de ajutor şi pentru că urmasem nişte cursuri de prim-ajutor, mi-am oferit sprijinul. După patru ani, cineva m-a oprit într-o gară şi mi-a oferit o cutie de bomboane şi o sticlă de şampanie. Era mătuşa copilului pe care l-am ajutat“, îşi aminteşte cu plăcere Adrian Stănculescu, voluntarul de la Fundaţia William Tyrrell.

A ajuns la William Tyrrell printr-un anunţ

Adrian şi-a descoperit pasiunea pentru voluntariat în urmă cu aproape un deceniu şi a început prin a ajuta grupuri de italieni să comunice cu tinerii din centrele de plasament.

„Am început pe la 15 ani, traduceam pentru italienii care lucrau cu copiii. Mergeam în centre de plasament în vacanţa de sărbători şi de vară şi îi însoţeam pe italieni când îi scoteau pe copii în oraş“, povesteşte voluntarul. A lucrat ca voluntar la mai multe fundaţii, însă în urmă cu un an şi jumătate, a ajuns prin intermediul unui anunţ, o recrutare de voluntari, la Fundaţia William Tyrrell. „Eram voluntar la Mission Without Borders România, dar şi-a încheiat activitatea în Slatina în 2008 şi trebuia să-mi consum energia într-un fel. Mersesem la Balş cu o treabă şi într-o staţie de autobuz mi-a căzut privirea pe un poster al Fundaţiei William Tyrrell pe care scria că se caută voluntari. Am mers la o acţiune de-a lor, era Săptămâna Naţională a Voluntariatului, iar a doua zi am şi început activitatea în cadrul fundaţiei“, explică Adrian.

A învăţat italiană ca să înţeleagă slujbele

Mare parte dintre acţiunile la care a participat în cei peste 10 ani de act