Cam pe la mijlocul campaniei electorale, surprins de concentrarea exclusivă pe Traian Băsescu a atacurilor lui Crin Antonescu, avansam ipoteza unei înţelegeri între PSD-ul lui Ion Iliescu şi PNL-ul lui Dinu Patriciu, de susţinere de către PNL a lui Mircea Geoană în turul al II-lea. Era limpede pentru toată lumea că principalul adversar al lui Crin Antonescu pentru turul întâi apărea Mircea Geoană şi nu Traian Băsescu.

Mai spre finele campaniei, Crin Antonescu a lansat câteva atacuri împotriva lui Mircea Geoană. Deşi nu prea erau atacuri, dat fiind că nu se constituiau în dezvăluiri răscolitoare şi mai ales că nu aveau consecvenţă (vezi vizita lui Mircea Geoană la Moscova), mulţi comentatori s-au grăbit să găsească o greşeală în strategia de campanie a candidatului PNL: staff-ul şi-a dat seama prea târziu că adversarul principal al lui Crin Antonescu e Mircea Geoană. Adepţilor acestei ipoteze li s-a răspuns, cum era şi de aşteptat, că, oricât de idiot ar fi staff-ul de campanie al unui candidat precum Crin Antonescu, e greu de crezut că n-a văzut ceea ce văzuse şi nea Gigel de la Sculărie.

Şi anume că luarea lui Mircea Geoană drept ţintă a atacurilor sale i-ar fi adus lui Crin Antonescu intrarea în turul al doilea şi, după opinia mea, victoria în turul al doilea, împotriva lui Traian Băsescu. Însuşi Traian Băsescu ştia asta. De aceea s-a dat peste cap ca în turul al doilea să-l aibă drept adversar pe Mircea Geoană şi nu pe Crin Antonescu. N-avea de unde să ştie - şi asta ar trebui să mire - că liderul PNL era un iepure al lui Mircea Geoană. Că întreaga campanie a lui Crin Antonescu făcea parte dintr-un scenariu bine pus la punct de sforarii din spatele Coaliţiei politico-mediatice Jos Băsescu!

Un scenariu pus în mişcare cu mult înainte de începerea campaniei electorale, de pe vremea când PNL-ul se aliase cu PSD în Comisiile de anchet