- Comentariu - nr. 431 / 3 Decembrie, 2009 Supusenia, linguseala, aprobarea oarba a ordinelor sefilor este azi (a fost si inainte de '89) una dintre metehnele celor care fac politica (mai ales, in scop personal). Urmarind, pe la televiziuni, modul in care unii politicieni de rangul II isi apara "seful", in actuala campanie electorala (cea mai murdara din ultimii 20 de ani), concluzia este una singura: unitatea de monolit in jurul "sefului" face ca PSD-ul iliescian sa para (prin comparatie) de-a dreptul dezorganizat. In fond, daca Nastase mai indraznea sa miste-n front in fata "batranului edec", vi-l imaginati pe Boc contrazicandu-l pe Basescu? Asta-i marea tragedie: lipsa de personalitate. Politicienii care denuntau candva infernala "masina de vot" social-democrata sunt azi niste flasnete care repeta obsesiv si neobosit mesajele liderului suprem. Dispusi sa-si lepede, in bloc convingerile ideologice (daca au avut, totusi, asa ceva!), de la o zi la alta, politrucii nu mai gandesc, ei doar repeta la infinit, precum papagalul, mesajele "sefului", pe principiul "daca-i ordin, cu placere". Asa s-au transformat, peste noapte, democratii din socialisti in populari, virand fulgerator din stanga spre dreapta esichierului politic. Politicianul roman este "de stanga" ori "de dreapta", in functie de interese, si nu de convingerile ideologice. El (ne) minte, dupa cum ii dicteaza seful si propriile interese. O alta meteahna: santajul! Un singur exemplu. Pentru ca e campanie, liberalul Dinu Patriciu ne-a dezvaluit un fapt compromitator din trecutul candidatului Traian Basescu. Intamplare la care a fost martor (in 2004) si Calin Popescu Tariceanu. Nu ne vom pronunta asupra veridicitatii filmuletului (in care Basescu ar fi lovit un copil), dar daca Dinu Patriciu sustine ca fapta lui Traian Basescu este a unui infractor, cum se numeste faptul ca domnia sa a ascuns electoratului din