Într-un colţ, Traian Băsescu. Preşedintele lovit când ţi-e lumea mai dragă de amnezie sau de flash-back-uri halucinante. Băsescu a scormonit ieri prin memorie şi stimulat de o întrebare a lui Cătălin Striblea/Realitatea FM, a scos din bască o pisică: Adrian Năstase m-a vizitat acasă la începutul mandatului şi mi-a cerut închiderea dosarului (care dintre ele?) din justiţie. Ludovic Orban a fost şi el. Îl durea dacă accidentul său de acum doi ani a fost sau nu înregistrat pe camerele video din preajma Cotroceniului. Roşca Stănescu şi Patriciu au vrut şi ei linişte în sala de tribunal.

Scenariul nu e deloc nou, după cum nimic inovator nu mai pare a fi la Băsescu în aceste zile. Nici încercarea de a stârni simpatia electoratului prin lacrimi, nici hăhăitiul, nici eternele sale atacuri – aproape obsesive – la moguli şi presă, nici războiul cu Ion Iliescu, şi Emil Constantinescu, toate sunt lait-motive care demonstrează asta. Sunt matrici ale unui discurs din care, cândva mereu suprinzătorul Băsescu, nu pare să poate ieşi. Închidem paranteza însă.

Preşedintele şi-a amintit la fel de greu despre vizitele lui Năstase şi Orban, ca şi despre bileţelul lui Călin Popescu Tăriceanu, în favoarea lui Patriciu, acel „Dragă Traiane, dacă ai putea…”. L-a „ajutat” atunci Elena Udrea. Acum, presa „mogulă”.

Dincolo de ceea ce s-a întâmplat cu adevărat acolo – Băsescu spune că i s-a cerut, Năstase spune că nu, nimeni nu poate dovedi nimic – câteva întrebări se nasc. Iar la ele, dacă e să luăm în considerare precedentul Tăriceanu, Băsescu nu pare dispus să ofere răspunsuri. Cum a ajuns Adrian Năstase la Băsescu acasă să-i dea bineţe? A trecut val-vârtej de sepepişti, i-a sunat la uşă, a răspuns doamna Maria, iar Năstase ridicându-se uşor pe vârfuri, s-a zgâit uşor inscoditor peste aceasta, întrebând senin: „Traian, este cumva acasă? Avem ceva de discutat…”. Probabil că