Afganistanul rămâne dominanta actualităţii, într-un moment când noua strategie a preşedintelui Barack Obama privind această ţară este analizată la Washington de Congresul american, iar la Bruxelles de Alianţa Nord-Atlantică. Luna aceasta se împlinesc 30 de ani de la intervenţia sovietică în Afganistan.
Afganistanul rămâne dominanta actualităţii, într-un moment când noua strategie a preşedintelui Barack Obama privind această ţară este analizată la Washington de Congresul american, iar la Bruxelles de Alianţa Nord-Atlantică.
Luna aceasta se împlinesc 30 de ani de la intervenţia sovietică în Afganistan. Poate că nu strică să ne împrospătăm puţin memoria, într-un moment când soarta lumii pare să se decidă în Afganistan. Cel puţin aceasta este impresia generală, dată fiind extraordinara mediatizare a acestui conflict. Şi poate că Occidentul, mai ales Statele Unite ar trebui să revadă filmul primului mare război în Afganistan, cel declanşat de sovietici, pentru a înţelege de ce le este atât de greu să-l câştige pe cel de acum.
Pe 27 decembrie 1979, deci cu 30 de ani în urmă, în plin Război Rece, Armata Roşie intra în Afganistan. O intervenţie care a durat zece ani, a epuizat economia Uniunii Sovietice şi a comprimis definitiv imaginea pe planetă, inclusiv mitul invincibilităţii Armatei Roşii. Chiar şi prăbuşirea comunismului în Europa de răsărit îşi are rădăcinile în această teribilă aventură sovietică în Afganistan. Gorbaciov, care a ordonat retragerea Armatei Roşii din Afganistan în februarie 1989 nu a mai îndrăznit să o trimită în ţările din Europa de răsărit care voiau să scape de comunism.
În 1980, Moscova avea în jur de o sută de mii de soldaţi în Afganistan, adică exact cât vor avea americanii după ce vor trimite cei 30 de mii de militari suplimentari. La ora aceea, uriaşa maşină de propagandă americană îi transformase pe "mujahedini", rezis
